Siguranţa copilului în mașină – la noi și cum ar trebui să fie – ediţia a treia a Modern Dad’s Challenges, pe tema “Siguranţa copilului în mașină și călătoriile”.

Siguranța copilului nostru în mașină este …nu este sigură 100%. Știm asta, de fiecare dată când plecăm la drum, indiferent de distanță, şi, încercăm să îmbunătățim situația spre 100% safe.

Loli nu a cooperat niciodată la statul în căruț, balansoar din ăla frumos colorat și liniștitor pentru câteva minute (pentru ea şi nervii obosiți ai mamei), scoică, scaun de mașină. Pentru că au centuri! Da, o apuca isteria de fiecare dată când îi petreceam centurile peste umeri şi încercam să fac click-ul final. Cu joc, cântece, mami, nu pornește maşina, poveşti şi alte sfaturi culese de la părinți cu copii înscăunați fără probleme nu am ajuns acolo… să prindem centurile ca în cartea tehnică a dispozitivului.

Am avut noroc până acum. Asta nu mă încălzește deloc, soțul meu conduce impecabil, despre ceilalți șoferi nu pot să spun nimic, nici garanta.

Ce cred, și mă tem de fiecare dată pentru că nu aplic?

Cred că oricând se poate întâmpla o nenorocire cu sau fără centuri şi scaun perfect adaptat şi asigurat. Însă paza bună poate trece primejdia rea, face diferența între rănit recuperabil la rănit grav și moarte. Musai centuri, scaun adaptat vârstei copilului. Piază rea vine pe neașteptate – neatenția ta, a altuia, circumstanțe ciudate în care niciunul dintre cei implicați în accident nu pățește nimic, dar au victime colaterale pentru că le-au pus în dificultate şi care nu erau asigurate cu centuri. Se întâmplă şi e bine să nu ți se întâmple ție, nimănui, de fapt.

La centrul unde merge Loli la terapie m-am întâlnit acum câteva săptămâni cu un părinte şi fetița lui. Făceau recuperare motorie deoarece avuseseră un accident de mașină. Nu mai țin minte exact circumstanțele, ideea este că doar copilul a suferit cel mai mult. Comă, apoi pareza pe partea stângă. Nici nu vreau să mă gândesc la durerea părinților atunci şi acum când știi că, copilul tău zace, suferă şi are nevoie de luni bune de recuperare pentru o clipă de neatenție, pentru că ai luat lucrurile for granted şi te-ai lăsat în voia sorții.

NU faceți ca mine, noi nu călătorim safe, ne dorim şi voi continua să explic fetei mele cum ea va fi în siguranță doar cu centurile legate şi nu doar pe jumătate puse şi cu mine de mână. Pentru că eu nu am reuşit cu Loli să ajung la punctul la care centura să fie rutină şi plăcere, mă gândesc că, deşi ştim textul şi jocurile pentru purtatul centurii,  poate ceva din ce se va discuta la următorul eveniment al taților ne va fi de ajutor. Mândra mea poartă centurile doar la picioare, nu le are petrecute şi pe umeri. Îmi dau termen scurt de asigurat copilul cum trebuie, adică următoarea călătorie. Chiar la supermarket, la distanță de 4 minute.

Scaunul ei este unul bine cotat ca siguranță, utilizat corect, evident. L-am probat în magazin, am discutat ce şi cum la fața locului, l-am testat acasă înainte de îl monta în mașină, am verbalizat şi practicat toți paşii care îi vom avea de făcut atunci când va fi în mașină. Nu ne-a ieşit!

Scaunul auto al Lolitei merge până la 18 kg, se poate folosi cu față către sensul de mers, şi invers. Are protecție cu nişte pernuțe în formă de lăbuțe de urs. Când plecăm aceeași poveste, mergem pa-pa, în scaunul cu mor- mor. Merge până la centură. Rezista puțin cu ele pe umeri, de obicei stau în lateral, pe sub umeri, prinse la mijloc, asigurându-i doar picioarele.

Adevărul (care nu ne scuză) este următorul: am acceptat situația de acum ştiind cum a fost începutul. Scoica nu am folosit-o des, era mare, ea copil mic – mic, nu stătea comod, mai mult chircita şi cu nasul în piept, total unsafe, nu stătea nicicum, ce să povestesc de centuri. Numai când o vedea începea să plângă și vorbeam singură, fără ca ea să audă. Renunțam la călătorie, sau acceptam să stea în brațe.

Scaunul pe care îl are acum l-am cumpărat la 2 ani, după multă documentare şi probe. Cu greu a rezistat la probat. A fost greu, nu exista scaun potrivit cu greutatea ei. La 2 ani avea 7 kg, prin urmare dacă ții cont de acest aspect scoica era potrivită pentru ea. Însă nu se potrivea anatomic vorbind. Nu poți ține un copil de 2 ani într-o scoică de bebeluşi, chiar dacă greutatea ei era de 6 luni. Ea voia să vadă, să se miște, cât îi permitea locul, nu să stea relaxată pe spate şi să privească tavanul sau cerul prin lunetă. Ți-ai găsit. Eu aş fi dormit, aşa frumos leagan e maşina, numai bun de moțăială. Nu la ea!

Am ales un scaun care poate fi folosit de la câteva luni până la vârsta de 2-3 ani sau limita maximă de kg. Deci o sa îl avem încă vreo câțiva ani. Acum are aproape 9 kg. Cele care începeau de la 9 kg, atunci când eram în căutări, nu puteau fi luate în calcul.

Scaunul ei are adaptor pentru toddleri (acest lucru îl înalță). Este înalt, după cum spuneam, a contat mult acest detaliu, Loli fiind scundă. Şi aşa puteam povesti ce vedem pe geam. Well, când se uită. Are atâtea stickere lipite că nu vezi mare lucru. Nu cumva sa te atingi de ele că iese cu alt scandal.

Bun, cred că ești în șoc, daar îți reamintesc că au mai rămas 2 zile până la întâlnirea taților –  ediția a treia a Modern Dad’s Challenges, cu tema “Siguranța copilului în mașină și călătoriile”. Nu vă sfiiți să mergeți, Iulian – soțul meu va fi prezent, chiar dacă povestea voastră cu siguranța, cu pusul centurilor merge ca unsă, nu ca la noi. Întotdeauna când vine vorba de siguranță şi viață copilului tău orice informație este prețioasă şi niciodată nu e de prisos.

Iată programul evenimentului. Nu uitați de înscriere, participarea este gratuită, aşa că dați de ştire tuturor. Este un eveniment cu sponsori faini şi surprize. Nimic de pierdut, doar de câștigat informații de la specialiști şi timp de calitate cu alți părinți tați.