Oriunde te duci în lumea asta găsești ceva de făcut.
Adevărul este următorul – fie ai un metru de țărână în jur, fie hectare de pământ, păduri, lac, rău, pârâu, tot nu vei sta locului. Vei face ceva – de bine sau un ceva care te ajută mental, emoțional, fizic.
Așa și cu plecările în vacanță, în concediu, în căutarea acelui ” să scap de aici, să fie oriunde”
Nu m-au apucat revelațiile, acum doar le pun în scris. Până să avem copil era despre timpul pentru noi, acum este și despre timpul cu el, timpul lui.
Și nu e nevoie de organizare strictă, doar să te lași inspirat de un loc și să vezi părțile bune. Oricât ai fi omul somnului și al telecomenzii în palmă, te trage de nas natura, aerul, soarele, gălăgia făcută de alții de dincolo de uși.
Uneori e greu să te urnești, statul în interior te face morocănos, nu poftești nimic. Ideea e că mie mi se întâmplă să nu am nevoie de exterior, să fiu fără chef și să mi se pară lumea ostilă când pășesc în ea. Dar tot mă montează ceva – un zâmbet, un fulg, o bucată de pâine proaspătă pe care o molfăi ca în copilărie (ce dacă mănânc pe stradă) cu copilul alături. Și, deși, atinge toate gardurile pișate de potăile cartierului și mă punctează apoi că nu îmi țin partea de drum (are și ceva cu bordurile), mi se topește mohorul din mine.
Am plecat în vacanță, în călătoria aniversară – party&travel&makingmemories pentru cei 5 ani ai mândrei. Prima oprire Slănic Moldova. O stațiune cu o poveste interesantă (pentru care nu pot verifica veridicitatea) și pe care am văzut-o în vreo 3 ipostaze: cu ochi de licean, de student și părinte.
Povestea locului pe care o știu eu, este din aia din vorbă, în vorbă – cum ar fi fost moșia unui boier de prin zona Romanului, cu o meteahnă mare – jocurile de noroc. Prin urmare a pierdut pământul bogat în izvoare binefăcătoare sănătății la jocurile de noroc. Detalii istorice adevărate dacă sunteți curioși aveți aici.
Așadar, precum majoritatea stațiunilor după revoluție, Slănic Moldova, a suferit un declin puternic.
Spuneam de ipostaze:
- În liceu am explorat un pic zona, prin scurte plimbări, lângă zona unde eram cazați. Nu natura era pe primul plan ca explorare, ci plecatul de acasă cu colegii și distracția. Era așa dezolant, țin minte că nu erau magazine multe din care să cumpărăm suc și pufuleți, cazarea era într-un cămin vechi, groaznic de părăginit și mizer. Mersul la discotecă era ocupația noastră, așa că amintirea asta e mai vie plus trăsnăile colegilor și papara de la profesori.
- În studenție am regăsit aceeași zonă căzută din punct de vedere economic, dar cu zone de drumeție frumoase. Cu potențial turistic mare, deloc exploatat. Țin minte că ne-am luat apă de la unul din izvoarele cu apă și nu o puteam duce la gură. Era atât de urât mirositoare că am lăsat-o lângă piciorul mesei din cămin vreo lună de zile. Și când să o arunc, nu știu ce mi-a venit să o desfac și să o miros. Se decantase, mineralele nu știu ce reacții au suferit pentru că devenise inodoră și era o apă minerală perfect băubilă. Ce ți-e și cu chimia asta!
- Bun, acum ca părinte am avut altă viziune. Pe cea cu exploatarea turistică o păstrez. Nu turism dezorganizat și neecologic ci sustenabil pentru zonă. Nu mai e paragina din ’96, e de mers și bucurat sufletul și mintea cu aerul curat, priveliștea și drumețiile pe care le poți face cu copilul. Dacă nu pentru explorarea vegetației, măcar pentru creșterea apetitului.
Slănic Moldova în imagini
- Parcul central foarte primitor și plin de informații pentru iubitorii de natură. Panourile informative – parte a unui proiect SOR cu primăria orașului – te ajută să recunoști păsările ce le zărești prin copaci și vegetația mică.
Parcul din Slănic este mega ofertant pentru ateliere și activități de conectare a copiilor cu natura. Mă gândeam, plimbându-mă prin parc, că tocmai am terminat atelierele din parc – prima sesiune Școala din parc și… am plecat cu multe idei de pe aici. Stay tunned, luna mai se anunță cu surpize.
- Am admirat cazinoul. Foarte frumos ornamentat, mare ca întindere, clădire cu valoare istorică și de arhitectură fiind inclusă în patrimoniul cultural, dar într-o situație juridică neclară.
- Am fost la Cascadă. Sunt câteva trasee pe acolo, nu am explorat îndeajuns din motiv de ploaie mocănească. Ne-am bucurat de aerul tare, de verdele crud și culorile florilor de primăvară.
- La câțiva km de Slănic Moldova poți vizita salina de la Târgu Ocna. Este spațioasă, nu pot spune că m-a impresionat, probabil din cauză că nu simți aerul tare sărat, ci doar gazele de eșapament de la autobuzele cu care se coboară în subteran.
Totuși, dacă vrei să distrezi copilul cât i se sterilizează plămânii cu sarea de acolo sau culege vreo baterie ce rezistă la mediul salin, ai ce face cu el. Există loc de joacă, mese pentru tenis, spațiu îngrădit pentru baschet și fotbal, biciclete cu 3 roți și scaun pentru plimbat copilul care nu ajunge la pedale.
Bun, am vrut să facem și turul izvoarelor înainte de plecare, numai că vremea nu a fost cu noi – ploua cu bulbuci. Am plecat țintă spre bunici.
Au fost 2 zile plăcute în zona Slănic Moldova, chiar dacă vremea nu ne-a permis explorări mai multe, dar ne-am bucurat de aerul de acolo, de prietenii cu care ne-am întâlnit.
Călătorii inspirate vă doresc!
2 comentarii