Formule de somn
Somnul nostru cel de toate zilele este somnul în trei. Eu, Loli, Iulian! Ea lăfăindu-se, noi pe dunga patului. Formula noastră s-a promulgat după prima răceală a mândrei. A făcut febră mare, avea nasul tun de muci şi o dispoziție care dobora şi pe cel mai vesel om din lume. Aşa că am cocoțat-o în patul nostru în ideea de o ocroti mai mult, pe fondul răcelii, şi cu explicația zilnică că se va întoarce în pătuț. A funcționat maxim, în alte câteva luni am strâns pătuțul deoarece aduna praf şi devenise șifonier pentru hainele mândrei.
Înainte să nasc şi după ce am născut eram la curent cu toate poveștile despre cum se învață în brațe, în patul părinților, cum nu scapi de copii nici când sunt mari – din brațe şi din pat. Aveam şi experiența soră-mii care îl are musafir și acum pe Ștefan între ea şi soțul ei. Pressure! Pressure! Tare aş da timpul înapoi, să le spun oamenilor să nu mai pună presiune pe viitorii părinți. Ce dacă doarme în pat cu mama sau tata? Nu va fi pentru toată viața. Am auzit aseară în parc vorba asta- nu s-o însura făcând la oliță. Merge şi cu somnul.
Am avut şi noi discuția asta. Loli va dormi în pătuț, o învățăm cu el, o facem să îi placă bla bla, să nu pățim ca alții.
Și ne-a învățat ea ce şi cum. De acum urmează povestea:
Când am adus-o acasă, ghem de 2 kg, se pierdea în pătuțul ei. Dormea câteva secunde acolo, apoi în brațe, apoi lângă mine, apoi mai pune în pat copilul. Eram deja obosită. Rămâneam pe poziții. Și erau multe – de-a curmezișul, de-a latul, pe diagonală, încovrigați în jurul ei, în primele două luni. Iulian își făcea loc, se contorsiona să încapă cumva şi să nu strivim boțul. Apoi, a urmat episodul cu vomat laptele, de o țineam pe mine, aproape la verticală ca să îi rămână mâncarea în stomac. Drept urmare, mi-am aranjat pernele spătar şi dormeam cu ea pe piept. Într-o noapte după ce am ridicat salteaua pătuțului un pic, să stea în plan înclinat, am așezat-o pe burtică şi i-a plăcut. Așa am reușit să o împrietenim cu patul ei.
Ritm circadian – ritualuri
Ziua şi noaptea nu se diferențiau în primele săptămâni. Loli dormea ziua, noaptea ne făcea cu capul. Până când am zis: să facem ziua – zi şi noaptea – noapte.
Ritual de zi – Nu am ținut copilul treaz ziua, ci am prins curaj să îl plimb pe lângă geamuri, să tragem draperiile dimineața, să spunem bună dimineața și bună seara, noapte bună, să avem ritualuri de zi, de seară, de pregătire pentru nani.
Ritual de seară – Tragem draperiile, facem patul, scoatem pijamaua, prosopul, facem baie etc. Şi am delimitat, nu imediat, ci în timp, ziua de noapte, verbalizând şi făcând activități de zi/spre seara. Acum punem în practică, verbalizează pe limba ei ordinea treburilor. S-a învățat.
Scandal de seară am avut de multe ori, nicio zi nu a fost la fel, iar dacă făceam un rezumat al zilei puteam identifica sursa scandalului – nu ne-am jucat îndeajuns, am schimbat rutina din timpul zilei, a achiziționat ceva între timp, a venit tati şi nu au apucat să stea împreună, am fost undeva unde era multă agitație. Copiii spun, nu în cuvinte la început, care au fost stimulii lor. Nu am răbdare întotdeauna, știu, dar ca să nu obosesc cu capul şi să ajung la vorba bunică-mii (m-o pedepsit D-zeu cu aşa năluc de copil, cum eram eu) facem pupala (unul din momentele noastre de conectare când stăm îmbrățișați toți trei şi împărțim pupici), încă o ascunsa prin casă și cucu- bau sau vreo ghiduşie care ne liniștește. Sunt seri când nimic din ce am înșirat mai sus cu funcționează, ajungem la plâns şi furie.
Când era Loli mică, de vreo câteva săptămâni, am cumpărat cameră de supraveghere să mă pot mișcă prin casă, să părăsesc dormitorul. Pentru că altfel eram lipită de ea, mă uitam cum doarme sau face fețe – fețe în somn, sau îi urmăream respirația. Eram stresată, mi se părea că dacă plec pierd ceva – un sughiț(dacă se îneacă!), un of, un geamăt de la colici. Trebuia să fiu acolo, să o liniștesc când plângea în somn, de parcă o fura cineva, şi după ce îi spuneam gata, gata, mama e aici, așteptam zâmbetul știrb. Întotdeauna se întâmplă asta, se ambala într-un oftat, plâns în somn, de mă rupea. Nici acum nu ştiu ce visa – pierdea țâța în somn, habar n-am – şi după câteva secunde zâmbea ca o rață, cu toată gurița.
Așadar, când în patul ei, când în brațe, s-au dus primele 10 luni şi eram bucuroși că apucăm să vedem un film la TV, şi în paralel, și un film cu ea pe camera de supraveghere.
Reorganizare somn
Şi de atâta fericire au năpădit-o mucii şi a fost greu. Aveam o Loli bulversată total, deoarece nu înțelegea ce se întâmplă cu nasul ei, de eram în pragul isteriei 24 din 24.
Am luat-o în pat şi aia a fost. Nicio carte, lecție despre soluții blânde pentru somnul bebelușilor, nu a funcționat. A rămas între noi cu toată documentarea şi explicațiile (după doi ani) despre locul de nani al ei, al nostru. Dacă o întrebi cu cine doarme, îți va spune cu mami şi tati.
În timpul zilei, încă din prima lună de schimbat locul de dormit am avut tentative, din motive de securitate, de a o pune în pătuț după ce adormea. Dura fix 3 secunde, imediat în fund sau în patru labe. Apoi să te ții potop de lacrimi şi, uite așa, zbura somnul. A reuşit să cadă din pat şi am murit de spaimă. Am continuat mutatul ăsta în pătuț ziua pe principiul încercarea moarte n-are. Când am considerat că e de-ajuns cu plimbatul pat – pătuț, fără vreun succes, am reorganizat dormitorul, adică strâns pătuțul.
Când am scos alăptatul pe timpul zilei, nu o lua somnul fără legănat și Alunelu’, plus plimbat prin casă. Dormea doar în brațe. Pat şi pernă am prestat ceva vreme. Am negociat, împins uneori dormitul în pat. Scandal maxim everytime. Iar muncă de lămurire, încercări nereușite, apoi reușite de a dormi pe pat.
A găsit bunica de la Roman niște fețe de pernă cu Mickey şi Minnie şi restul trupei din Clubul lui Mickey Mouse. Am țesut poveşti multe cu ele în încercarea de a aduce somnul Lolitei pe pat. A ajutat. Perna cu Mickey este useful încă. Nu doarme fără ea.
Am adus cărțile preferate în pat, pe lângă pat, pentru somnul de prânz sau vreo moțăială de câteva minute.
Seara dacă Mickey nu o adoarme, ca să nu aprindem lumina de o sută de ori spun aşa: tu asculți cu urechea, ochii închiși, eu spun povestea cu gura, buzele.
Tati e bun la legănat şi șoptit în ureche vorbe liniștitoare.
Ritualul de seară, oriunde suntem: facem patul, ea este responsabilă cu pregătirea prosoapelor. Se urcă în turn şi se spală pe dinți. Ne prindem părul să nu ne udăm prea tare, când facem duş, pentru că de multe ori ne jucăm și de-a stropitul. Dacă suntem în deplasare, se urcă pe budă, supraveghează tati. Totul de la înălțime- spălat pe dinți, moțat părul. 🙂
Rețete de somn?
Nu cred că există vreo rețetă, regulă generală de urmat pentru părinți şi copii când vine vorba de somn. Atâtea case, atâtea experiențe.
Pe mine mă ajută experiență altora, cărțile pe temă, citesc cu interes şi amuzată în același timp tips-urile unora şi ajung la concluzia de mai sus. Mă inspir şi adaptez la moață, totodată îmi vin şi idei, unele merg, altele deloc.
Şi… ştii ce? Am încetat să mă stresez. Când adoarme, mă culc şi eu. Când nu doarme dansăm, dacă plânge o alin. Câteodată bolborosesc somnul ei, că nu doarme legat, că este lipici şi vrea să stau cu ochii în tavan cât sforăie. Nu urmează o dulcegărie, keep calm. Doar atât spun, o viață avem şi nu e doar pentru dormit.
Tu cum stai cu somnul?
Noi am dormit împreună pentru că aveam o singură cameră. Așa că era normal să se întâmple asta – nu puteam să-l dăm pe balcon; și nici să ieșim noi… Totuși… 🙂
Când a văzut că are camera lui, după ce ne-am mutat – pe la 4 ani ai lui, a fost așa de fericit, că nu a ținut neapărat să mai stea cu noi. Avea uneori dorința să mai fim împreună, vineri seara, în mod deosebit, și atunci dormeam toți. Acum, la aproape 18 ani, are de 3-4 ori pe an dorința asta – să dormim toți trei. Înainte era el la mijloc, acum, evident, sunt eu, pentru că eu sunt cea mai mică… 🙂
Stai cu puiul în brațe, în pat, că e cea mai frumoasă senzație… Nu o vei mai avea după ce devine independent…
Aaa, ce frumos! Da, stau, doarme de multe ori în brațe și o țin, îi veghez somnul. Știu că va veni vremea când nu va dori prezența noastră, e ok. La început eram agitați(presiunea aia – cum nu doarme în pățuț?), acum suntem așa mulțumiți cu aranjamentul. Dormim toți bine. Pe ea nu o deranjează că taica-su sforăie din când în când, mie imi vine să părasesc camera:)))) Mulțumesc.
Noi avem o istorie zbuciumată cu dormitul. Prima dată a dormit singur. Apoi situația a fost de așa natură că a trebuit să dormim împreună mai multă vreme. Apoi…dezvață-l să doarmă cu mine!
Și acum, la 9 ani suferă că nu poate dormi cu mine. Am stabilit că poate dormi o singură dată pe săptămână cu mine. Și chiar și atunci adoarme înainte să ajung eu în pat. Ceea ce e bine. 🙂
🙂 Si eu ma aștept să se dezvețe greu; ne vom muta în curând, ii vom face camera ei, sper să îți dorească locul ei. Acum dormim bine în trei, am preview dimineața cu fâțuca ei, încep ziua bine. Mulțumesc pentru vizită.
eu cred ca abia pe la 6 -7 ani sunt cu adevarat pregatiti sa doarma singuri, dupa ce au dormit cu noi. dar depinde de fiecare copil si de familie.
la noi uneori e ca in cantonament: cel de 8 ani intre noi, bebe in patutul care e lipit de pat, pisica ne pazeste pe toti 4. noroc ca avem pat mare :))).
woaa,si eu ma astept la varsta asta. sper ca atunci cand va avea camera ei să isi doreasca sa stea in spatiul ei, intre lucrurile ei, sa fie vizitator ocazional intre noi. Suntem ok, cu ingrămădeala de acum; și noi avem patul mare, numai că ne pune tot pe dunga patului. :))))
asa am sperat si eu cand ne am mutat la trei camere, ca stateam la una singura :)).
dar iti mai dau un sfat, daca imi este permis: sa stai cat mai mult cu ei acolo, in camera copiilor. sa va jucati, sa dormiti. sa nu ii spui niciodata du te in camera ta, fie ca si pedeapsa, fie cand face prea multe galagie fie cu alte pretexte. mie mi a luat vreun an sa constientizez ca faceam greselile astea, ca nu il imprietenisem cu adevarat cu camera lui. oricat de frumoasa ar fi camera pe copil tot parintele il intereseaza :). sper sa iti fie de folos.