13 săptămâni: ecografia neconcludentă, posibil băiat. Bine că nu am dat petrecere. Eu știam că este fată, nu am vrut să mă încred în instinctul meu. Recunosc, Loli știe, și știe că nu o mai dă mama nici pe un miliard de băieți, am vrut ca primul meu copil să fie băiat. Băiatul mamei! Cu ceva noroc și cu tehnica nu știu care ca să iasă băiat (nu o să menționez nimic pe aici, că nu sunt genul) vom avea, la un momet dat, și juniorul familiei noastre. Acuma, sincer, indiferent că o fi fetiță again sau băiat, nu o să conteze. Vorba din popor și plină de adevăr: să fie sănătos(ă). Iulian, de altfel, își dorește să fie ce am vrut eu inițial. Că Loli e toată a lui, prințesa tatei, mami a coborât o treaptă de pe piedestal. 🙂 Momentan ne bucurăm de primii pași ai Lolitei și așteptăm. Să mai exprimentăm părințeala asta ca, apoi, să ne facem curaj de alți urmași.

Cum ne facem noi curaj? Plănuind cu Loli în brațe. Ce? Vacanțe, călătorii, weekend-uri în familie, cu tematică sau la nimereală. Și fără gadgeturi și fără jocuri pe tabletă sau alte device-uri. Să fie timp petrecut cu familia și să fie în natura. Deja îl ameninț pe Iulian: să nu mi-o înveți să stea doar la calculator, și eu să vorbesc la pereți, că stați pe preș amândoi! Bun, asta fiind stabilit, să ne întoarcem, un pic, cu un an și ceva în urmă. Păi, la Brașov! Ia priviți aici zâmbet larg, cu posibil bebe la bord. :)))) Da, orașul ăsta e fabulos.

Acuma, să revenim. Ziceam de făcut planuri. Cam așa visăm noi, una din multele vacanțe cu mușterii mici. Bine, visăm peste 12 ani, să zicem, deci musterii: o mică adolescentă și un brotac de 6 ani. Cum vârstele au farmecul lor, trebuie să mulțumești pe cel care vrea aventură, fugăreală, iscodit cotloane de peșteri și pe cea care dorește să stea relax, la piscină să citească reviste cool, de tinere bratz. Unde să fie asta? Comentarii, sigur, vor fi 🙂 Într-un loc frumos, cu loc de joacă, cu papa bun, cu poziție strategică fată de principalele puncte de atracție ale zonei. Vă ziceam de Brașov, păi, sigur, de ziua B-day, a familiei. În căutarile noastre privind cazare Brașov, în oraș sau pe lângă, am dat de un loc cu stejari. Da, da, nu chiar 3, doar 3 în curtea pensiunii cu numele de 3 Stejari, Timișul de Jos. Ușor accesibil de pe DN1, foarte aproape de oraș.

Cum noi apreciem spațiul, și sigur vom avea după noi o parte din casă, vom închiria un apartament. Da, știu, în excursii pleci de acasă, nu vrei tot ca acasă, însă eu prefer confortul. Dacă acasă e acasă, în vacanță, nu vom sta grămadă, ci în familie, numai că la fel de confortabil ca acasă. Bun! Acestea fiind stabilite să vorbim de maniere. 🙂 Mai bine nu. Suntem în vacanță și putem servi o masă cu tot tacâmul, cu servet, cu linguri, furculițe bine ordonate, fără sughițuri și o altă masă ca la șezătoare, cu mâncare făcută la grătar, proțap și fără prea multe politețuri. Ordinea nu contează, diversitatea este de apreciat. Sunt adepta unor astfel de locuri.

O pensiune frumoasă, cu multă verdeață, cu spațiu de meditat ( micul pond cu păstrăvi) în liniște, cu teren de sport, creată din dorința evenimentelor perfecte cu familia, și nu numai (a se vedea facilitățile super pentru nunți, teambuildinguri), este pe gustul nostru. Da, ce te faci cu doi răzgâiați (vor fi, nu ne vom putea abține să nu îi răsfățăm) care după 1-2 zile de odihnă, cotrobăit toate colțurile pensiunii și jucat ba pe teren, ba pe lângă apă, ba pe la locul de joacă? Facem excursii, că avem ce vedea în zonă. Asta ca să prindem poftă de mâncare și să adormim cu zâmbetul de buze după o zi frumoasă și o cină pe măsură. Așa, ce ar fi de făcut, plan minimal, pe rând sau în ce ordine vrem noi:

– după un mic antrenament pe terenul de sport al pensiunii să ne aventurăm și lungi articulațiile la Aventura Park, să gustăm un pic de competiție, și recompensa celor mai atleți din familie să fie un desert gustos, creat special de ei, în cârdășie cu cei de la pensiune, într-una din zile;

– după vreun mic dejun copios, bun să ne țină pe poziție în ziua în care, vom fi prieteni cu cărările de munte, plecăm într-o mică drumeție până la Cascada și Canionul 7 scări;

– să ne facem poftă de înotat și stropit cu apă, după ce privim cochetul iaz cu păstrăvi al locului, și să mergem să ne bălăcim o zi întreagă la unul din parcurile acvatice de prin împrejurimi;

– să fim îngrijitori, de plăcere, ai celor doi ponei ai casei, probabil ne vom bate pe mângâieri și țesălat, alintat animăluțele;

– să facem o numărătoare just for fun, dar și evidență ecologică, a stejarilor din zonă, să ne dăm cu părerea asupra vârstei lor;

– să dăm o raită prin Brașov ca să avem ce povesti seara la un pahar de suc, vin, în tihnă, pe răcoare pe terasa pensiunii și să planificăm următoarea zi;

– să facem un scurt rezumat al vacanței și să vizionăm o parte din fotografiile făcute de-a lungul zilelor petrecute fie în pensiune, fie pe coclauri, în sala de conferințe. Nu vă mirați, chiar și o mică familie poate ține o mini conferință de vacanță.

Și cum, probabil, plecarea va fi greu de suportat pentru copiii noștri, vom face promisiunea de a reveni, câte un weekend pe an, acolo.

Acuma de visat am visat, până să se facă Loli mare și să îmi spună: mami, pe mucosul ăsta mic de ce nu-l lași acasă, iar eu să pregătesc răspunsul perfect, direct din cartea de parenting, capitolul despre gelozia dintre frați, ce-ar fi să o testăm înainte? Sigur. Ceva camere libere weekend-ul viitor?

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2015