1

40? DA! Nu număr anii, doar trăiesc ce aduce clipa!

Age is just a number. Bine a spus, cine a spus asta. Și cred că trebuie să treci de ceva decenii ca să înțelegi adevărul acesta.

Când eram de școală generală voiam să cresc și să păstrez copilul de 13 ani, dar să am ”avantajele” unui om mare. Credeam că timpul stă ca să fii mare cât vrei, să faci tot ce nu ai avut voie sau nu se putea pentru că “ești mic încă”. Crești ca să ajungi la om mare, apoi gata. Timpul, lumea, experiențele sunt de partea ta.

Păi… s-a întâmplat! Nu chiar ca în visele de la 13 ani. Am crescut, am ajuns mare! În afară de timp, care se scurge cum vrea și nu e de partea nimănui, restul a fost de partea mea. Cu bune, cu rele, cu de toate și din plin. Nu mă pot plânge.

Ce e frumos – simt o creștere continuă. Am ajuns la 40 de ani, însă tot cresc. Dacă mă întrebai acum 15 ani cum văd oamenii la 40, aș fi spus bătrâni. Dar unde e bătrânețea aia? Că eu nu o cunosc. Mă simt tânără și dacă mă iei repede nu știu să spun anii. Nu îi simt. Sunt ai mei, cu toate astea sunt de acord cu vorba – ai anii pe care îi simți. Dacă simți bătrânețe, atunci aia e. Ai îmbătrânit.

Sunt om mare! Și continui să mă fac mare. În sensul acela bun, bineînțeles. Cresc la minte, explorez lucruri, cresc mândra, mă cresc pe mine, experimentez emoții, trăiesc, iubesc.

Vă doresc și vouă să creșteri mari… fără să îmbătrâniți!

 

Tort aniversar! 40 de ani de existență!

La mulți ani! Happy 40!

0

Ziua noastră

Ziua noastră a fost pe 15 iunie. Am zis să evadăm câteva zile, inițial fără mândră, apoi ne-am gândit și, chiar așa este, ziua noastră nu poate fi fără ea. Așa că am plecat un pic mai departe de Ploiești, locul exilului nostru de o lună încheiată, la Slănic Prahova.

Cazarea a fost la pensiunea Casa Teju. Nimic pretențios, o gazdă primitoare, un loc curat, camera spațioasă, cu loc de gătit dacă ai chef într-o bucătărie mare, loc de grătar, localizare fix în centrul stațiunii.

De la Ploiesti am ajuns repede, ne-am cazat de cum am ajuns. Fiind vineri și zi de serbări la final de an școlar, nu a trebuit să așteptăm până la ora 14, ora oficială de cazare. Camera era pregătită de dimineață.

Prima oprire a fost la piscină. Așa a spus Loli lacului sărat și verde și așa a rămas. Am fost la Baia Verde, complexul cu cea mai sărată apă. Destul de bine amenajat locul, sezlonguri noi și umbrele la un preț ok. Apa la dușuri era caldă dimineața, a doua zi am fost în a doua jumătate a zilei și boilerul nu făcea față. Dușurile erau gheață. Noi am fost zen și nu am vrut ca niciun detaliu din ăsta să ne umbrească bucuria de a fi împreună. Am pus apă într-o sticlă la soare pentru Loli și asta a fost. Iulian s-a mulțumit cu dușul revigorant de rece. :))

După bălăceală, somn și masă ne-am plimbat prin parcul mic din centru și pe străduțe. Zona cu case este liniștită, aerul curat, plăcut să vezi iarbă, nu gazon și flori care nu provin din ghivece. Am mâncat mere crude și vișine de pe ici pe colo, pe marginea drumului. M-aș fi oferit să culeg vișinii din câteva curți.

Nu prea ai unde să mănânci pe acolo. Ce am probat noi nu recomand neapărat (ca servire și mâncare) restautant Roberto și cel de la Salina. După cele două experiențe ne-am cumpărat de mâncare de la supermarketul din fața pensiunii și am încropit ceva. Loli era bucuroasă de spațiul imens al bucătăriei de la parter și cu ete foame jos la bucătie (adică nu la masa din cameră), acolo am luat masa.

Am făcut o mica excursie până la Muntele Verde, ne-am cățărat un pic pe acolo și studiat bolovanii.

  

A doua zi am fost la salină. Ultima oară, să fie vreo 7 ani de atunci, aveau lift. Acum am mers cu niste microbuze și drumul a fost groaznic. Miros de benzină și transpirație. Astea sunt detalii, peste care poți trece, nu am avut de gând să ne stricăm dispoziția și bucuria fetei că mergem sub pământ, prin tunel. În salină după drumul șerpuit și contactul cu aerul de acolo, Loli a tras pe dreapta. A adormit și ne-am plimbat 2 ore la 17 grade și bucurat de statul în doi.

După cele două ore de somn, un pic de țopăială la locul de joacă, povestit despre locul unde suntem, gustat sare de pe un perete, ne-am pregătit de ieșit la lumină.

La suprafață ne-am termoreglat rapid și cum mândra a spus cuvintele magice care aduc foamea, asta am făcut. Am mâncat și făcut planul pentru restul zilei.

Bon, planul era cu bălăceală. Mare distractie și plăcere că suntem noi trei împreună, același complex Baia Verde. Acolo a vrut mândra, acolo ne-am întors. Când s-au adunat norii de furtună am plecat spre cazare și cât a plouat, tunat și fulgerat am stat la pensiune. Și ploaia a fost distractivă. Am privit pe geam norii, ne-am mirat de stropii mari și bălțile formate, am citit, s-a uitat un pic la tv. După câteva săptămâni de pauză a fost mulțumită când am nimerit fix la episoadele cu Curiosul George.

După ploaie, seara, am purces la plimbare și a fost plăcut aerul și alergatul toți 3 de mână.

Mica noastră ieșire ne-a prins bine, despărțirea de tati a venit cu o mică furie. În 2 săptămâni sper să se termine exilul și să revenim la casa noastră.

Adevărul este că ziua noastră putea fi oriunde, atâta timp cât ne bucurăm de timpul nostru, suntem prezenți pentru noi și cei dragi, nu contează locul pe Glob unde se petrece. Nu-i așa?

9

Felicitări, carduri, art craft pentru ocazii speciale sau just for fun – vârsta 3+

Am făcut felicitări și compus jocuri cu materiale decorative în plin episod de gripă. Simțeam nevoia să ne înveselim. După ce ne-a mai trecut moleșeala și am putut să ne așezăm la măsuță am încropit, în funcție de preferințele de moment ale mândrei, câteva carduri și felicitări. S-a nimerit fix între Valentini, Dragobeți și vremea asta de primăvară – toamnă. Cred că merg pentru orice moment – zi de naștere, aniversare oricare ar fi ea, de îmbunătățit dispoziții gripale sau pentru momente de conectare și relaxat cu copilul.

Prin urmare, pentru că Loli și-a manifestat interesul (după febră, muci, tuse, stări miaunate aferente celor deja enumerate) pentru tăiat cu foarfeca, lipit lucruri și plastilină, am lucrat exact în această ordine.

1. Felicitări cu inimioare (love cards, dacă vreți, că tot venea ziua cu inimioare roșii).

Materiale – autocolante cu floricele sau diverse modele, hârtie colorată glossy, foarfeca de unghii, autocolante pentru motricitate fină. Loli are mâna mică și foarfeca din setul ei de manichiură bebeluși 🙂 este numai bună, are capetele boante, mică, ușor de manevrat.

2. Carduri cu tematică spring (să zicem) – ghivece cu flori

Materiale: hârtie colorată, materiale art craft, lipici

 

3. Card cu baloane colorate – nimic fancy, un desen simplu și chestii de lipit.

4. Carduri cu stele colorate

Materiale- hârtie colorată, stele – hârtie post-it în formă de stea

 

5. Art craft – forme animale. Plastilina este încă în topul materialelor de lucru la noi acasă. Nu știu dacă oaia are treabă cu romantismul, aniversările, aduce noroc sau ceva de genul, fata mea asta a ales să decoreze.

Inspirație și spor vouă! Și să vă ocolească gripa și răceala.