3

Cum pregătim călătoriile – varianta noastră de familie cu un singur copil

Planificarea unei călătorii este o etapă provocatoarea și frumoasă, plecatul apoi revenitul din călătorie cu ansamblul de experiențe și amintiri plus un nou dor de ducă vin lin dacă nu sari peste partea de planificare. Noi nu am ajuns la nivelul la care plecăm și vedem pe drum ce facem. NU! Cine se pricepe, să ne dea tipsuri în comentarii. Iată cum pregătim călătoriile – varianta noastră de familie cu un singur copil.

Așadar, de vreo 2 ani încoace sărbătorim ziua copilului prin călătorii. Pentru că e primăvară, când începe să se îmbuneze vremea, pentru că suntem după oboseala de iarnă, e momentul perfect să schimbăm ritmul. Înainte sau după ziua fetei luăm pauză de la terapii, drumuri casă – grădiniță, serviciu și plecăm. Facem planul pentru un drum care să ne stimuleze și să ne expună la experiențe frumoase. Cu fata noastră am călătorit de mică. Cu fiecare drum făcut am observat schimbări, achiziții, un cuvânt în plus în vocabular. Și da, orice specialist îți va spune, copiii iubesc rutina, au nevoie de predictibilitate, însă o provocare din când în când, o ieșire din ritm le face bine și îi ajută cognitiv și afectiv (reconectarea cu părinții, deoarece timpul cu ei este mai mult decât într-o zi de grădi și serviciu).

Noi știm asta și bifăm pe an o călătorie care să ne reconecteze și să ne pregătească pentru încă alte câteva luni de muncă, terapii. Până să ajungem la ”înțelepciunea” asta, ne-au trebuit 2 ani de călătorii, am evoluat de la călătorii agitate la reușite.

Barcelona – prima călătorie cu copilul(3 ani) în care totul a mers așa cum ne-am dorit – o vacanță din șirul de după, ce ne-a dat curaj să explorăm locuri și să nu fim agitați că avem copilul după noi. Linkul aici – Vacanță în 3 la Bercelona? Fără stres?

 

Cum plănuim o călătorie:

  • Alegem perioada – ținem cont de vreme, de proiectele de la serviciu și terapiile fetei.
  • Alegem posibile destinații.
  • Facem bugetul – să vedem ce ne permitem.
  • Stabilim varianta care ne avantajează – cu mașina, avion, mașină închiriată.
  • Căutăm cazări – de obicei alegem fie cu mic dejun, fie cazare cu kicinetă. Folosim Booking-ul de obicei. La airbnb nu a găsit până acum cazarea potrivită pentru drumurile noastre din motiv de perioadă, preț. Poate de acum încolo. Optăm pentru loc de parcare on site gratis, dacă suntem cu mașina.
  • După rezervarea cazărilor începe documentarea călătoriei pe zile, pe locații.
  • Rezervăm bilete la obiective și facem plata vinietelor de drum.
  • Asigurarea de călătorie și bagajele.

Pentru călătorie – documentare și resurse (timp, bagaj, timp de calitate în 3)

  • Ideea este că nu plecăm niciodată în străinătate fără o documentare a traseului. Mai ales că este o călătorie cu copilulul. Avem obiective pentru ea și pentru noi. Loli întreabă-locul x are loc de joacă? Dacă nu are locul, căutăm un muzeu sau ceva cu interactivitate, cu muzică și culori.
  • Ne asigurăm că avem chestii de bază în bagaj – medicamente, alimente speciale – am făcut asta în primii ani, când avea alergii.
  • Traseele sunt de la punctul A la B pe distanțe de 2, max 3 ore.
  • Avem bagaj de entertainment pentru roadtrip cu mașina.
  • Avem o sumă de bani, minimă, cât să ne descurcăm acolo unde nu există plata cu cardul.
  • Nu umplem mașina cu haine pentru 15 zile sau plecăm cu 10 trolere, iau poate doar chestii ce nu le spăl în mașini publice de spălat. Pentru Loli chiar am avut 15 perechi de chiloți, cu tot cu perechile în plus, în caz de accidente. Având în vedere dimensiunea, nici nu spun că făceau vreo diferență la bagaj.

Buget:

  • Avem instalată pe telefon aplicație cu buget și setăm limite de acasă.
  • Folosim Revolut pentru plata cu cardul
  • Avem fiecare, separat de portofel, în buzunar sau la Loli în rucsac 10-20 euro și 100 lei pentru cazurile: ne pierdem de tati sau ei de mine, pierd portofelul sau e furat etc.
  • Din 5 zile de vacanță doar una e cu o singură masă în oraș. Ceva specific, despre care ne-am documentat, avem recomandări. Mergem pe principiul că masă la restaurant putem și acasă, nu e musai să străbat lumea pentru un servit cu fast și găunos la buget.
  • Ne limităm la a cumpăra nimicuri, pe care acasă să le arunc la următoarea curătenie de Crăciun sau Paști.
  • Cumpărăm bilete on-line pentru obiectivele pe care le vizităm dacă ieșim în avantaj cu vreun discount.

Nu suntem mama cumpătării, stați cuminți, încercăm să se simțim bine și să nu sărăcim de tot după excursie.

Ce am învățat noi din călătorii:

  • Trebuie să cunoști regulile oamenilor de prin locurile pe unde mergi.
  • Copiii sunt precum pietrele prețioase, familiile sunt privite foarte frumos în afara țării. Am observat peste tot pe unde am fost – copiii călători sunt iubiți și nu deranjează chiar dacă țipă, urlă, nu mănâncă destul.
  • Cazările cu kicinetă sunt foarte utile. Și o locație aproape de un supermarket, magazin din care să te aprovizionezi. Nu ai stresul orei de dimineață, dacă dormi mai mult ratezi micul dejun sau seara nu poți întârzia ca să nu pierzi cina.
  • Parcarea fără plată, la locul de înoptat este binevenită. Cei 10-15 euro îi folosești cu folos altfel.
  • Trebuie să știi să folosești aplicații cu hărți și să respecți regulile de circulație aplicabile țării în care circuli. Bine, majoritatea sunt universale, mă refer la limitări de viteză, acordarea priorităților în trafic, alcoolemia acceptată (în Olanda puteai merge cu o bere mică la bord)
  • Dacă pleci cu mașina personală, o revizie înainte e un must.
  • Dacă închiriezi, atunci grijă la acte, polițe de asigurare.
  • Sunt orașe în Europa unde mașinile cu GPL și motorină nu pot circula. De documentat înainte.
  • Spălătoriile self-wash au prețuri diferite în oraș comparativ cu cele de pe autostrăzi.
  • Benzinăriile de pe autostradă te usucă pentru un pipi. Costurile pentru WC 0.5 și 1.5 euro. Bine că Loli are oală portabilă. Bun ar fi să păstrați niște mărunți pentru treaba asta și să luați ticketul de reducere pe care îl primești când intri la budă. La următoarea benzinărie din același lant, îl poți folosi fie pentru discount la cafea, fie un nou drum la ușurat.
  • Folosim mijloacele de transport în orașele pe care le vizităm, ne documentăm înainte despre ticketele per oră, abonamente de o zi, săptămână – depinde de cât staționăm în zonă.
  • Biletele de tren între orașe sunt mai ieftine cumpărate on-line. Trenurile de viteză sunt destul de scumpe (ex Porto – Lisabona  este un drum de 3-3.30 ore cu un tren  ce atinge 160-220km/h. Preț bilet undeva in jurul 30 euro/persoana)
  • Drumurile. Aici e o problemă. La noi drumurile cu mașina sunt o adevărată provocare. Am fost recent în excursie și a fost groaznic. Nu detaliez. E bine de studiat traseul dinainte, să știi ce opțiuni de drum ai. Noi nu am făcut asta ultima dată și am mers prin niște hârtoape.

În mare, cam în felul ăsta ne pregătim pentru călătorii.

Dacă ai sugestii, sunt binevenite.

Vacanță plăcută, pentru cine urmează să plece pe undeva! Pe unde am fost și ne-a plăcut, găsești aici.

 

3

Reverie și trezirea la realitate

Călătorind cu trenul

Ultimul drum la București cu trenul a fost la fel de greu ca primul. Mândra miaunată în brațe la bunică-sa, eu cu promisiunea că vin repede și plec musai pentru că pregătesc casa pentru ea.

Am făcut cam aceleași lucruri, cu fiecare drum: citit, uitat pe geam, admirat verdele copacilor, încercat să nu strâmb din nas la damful de ceapă, budă și alte cele, doar am mers cu trenuri personale (regio).

Nu m-am implicat în senzațiile mirositoare, să nu ajung la oftat că nimic nu e cum trebuie în nația asta, am vrut să mă bucur de timpul meu. Încercat, mai bine spus. Ultima întoarcere, a fost în miros de semințe și mâncare cu usturoi. Am avut parte totuși și de copilării, să spunem.Trenurile de dimineața sunt liniștite, amorțeala somnului probabil, așa că fiecare tace și se uită pe geam, butonează telefonul sau ascultă ceva la căști.

Și eu alungând o muscă, citind 3 rânduri și privind o gară în paragină…

Mă duceam în copilărie

Mai știi puful acela al plantelor care duce sămânță mai departe? Ei bine, aveam un obicei în copilărie. Să îl prind, scuip și să-l pun în sân. Hai, că nu sunt singura! L- am revăzut la cineva. Am văzut și bucuria prinderii lui și fix așa, apropiat de buze, blagoslovit și pus în cămașă ca să poarte noroc. Credeam că e uitat de tot și nimeni nu mai zăbovește în trecut, să se bucure de un fir de puf. Surpriză! În oameni n-a murit de tot amintirea copilăriei.

credit photo: unspalsh.com

Statul cu animalele pe câmp. La bunici aveam sarcina adus-dus gâștele de la pădure. Afurisitele, se lăsau duse la deal seara, apoi le apuca strechea și o luau în zbor înapoi la pădure, la vale. Aduceam vițelul de la fâneață și așa năluc nu visai, alega ca posedatul când îi scoteai lanțul. Primea papara în drum spre casă cu jordia ruptă din gardul ultimei case din sat, pentru alergătura gratis.

Am văzut pe câmp tineri păzind oi și capre rezemați în par și butonând telefonul. Vremurile s-au schimbat, clar. Nu mai e cu cartea sub braț.

credit photo: unsplash.com

Uite așa călătorind mi-am amintit de vacanțele la țară. Nu am apreciat pe deplin lipsa grijilor și joaca de atunci. Aș păzi turmele a trei sate acum, numa’ pentru o clipă de liniște și fără neliniști. Ce să fac, era o vorbă – dă-i omului mintea cea de pe urmă.

Am văzut copii în câteva gări, exact cum am fost și eu, lângă tatăl ceferist. Cu lopățică și fluier, dădeau semnalul la tren, să continue călătoria. Mândră eram și eu când am fost la gara unde lucra când aveam vreo 5 ani și eram la post. Apoi a lucrat la un turn de control și nu am mai avut ocazia să fluier plecarea trenului.

Am auzit povești de genul radio șant – cine, cum, cu cine și de ce, genul tradițional – a lu’ nea cutărică a făcut și aia și asta. Însă cea mai tare a fost discuția modernă și cu bârfă online la 45+. Unde? Pe Facebook, cu block și report Fb pentru vecini din sat, pe motiv de cuvinte de ocară pe wall-ul personal. Auzi la ea? De ce i-am dat prietenie:))). Am făcut wow în sinea mea.

Plante de leac să tot fie. Dar pentru limbariță la unii nu cred că sunt. Mă uitam la câmpurile de ierburi și flori și mi-am dat seama ce mult îmi lipsește țara, iarba adevărată nu cea din gazon, mâncarea pe sobă și dormitul sub plapumă în toiul verii pentru că o casă de lut e răcoroasă.

Și, dacă tot vorbeam de plante de leac, mi-am amintit cum am căutat nu știu ce iarbă pentru dureri de picioare și am cules la întâmplare ceva după ce am umblat fără țintă prin câmpul din spatele casei. Bunica mi-a zis că mă pricep, i-am adus exact ce mi-a cerut. Pfuuu, ca să vezi.

Îmi plăcea credința asta (și eram o adeptă atunci) că plantele aduc alinare, cum descântecul pentru durere de cap și leac pentru ziua împedicată ajută imediat, cum puful în sân aduce noroc, intră cu dreptul în casă, spală-te pe față ca să nu pupi pe toată lumea …undeva etc. Acum doar mă amuză și sunt amintiri dragi.

În realitate…

Gata reveria și drumurile! Suntem acasă și avem treabă de nu ne vedem. Montăm dulapuri, stergem tone de praf și Loli se bucură de prietenii ei din parc. Nu am terminat cu revăzutul tuturor.

Ps. Loli a spus că mă ajută doar la jucat cu jucării. La restul…să mă descurc eu cu tati.

6

Vacanţă în 3 la Barcelona? Fără stres?

Vacanță în 3 la Barcelona? Relaxantă, fără agitație și stres? Aşa mă temeam înainte de plecare că nu se poate. A fost minunată! Iubim Barcelona. O vom revedea, cu siguranță. Are climatul care îmi place mie, cald cu briza mării, am prins perioada când este vizitabilă ca temperatură, nici prea cald, nici ca acasă (încă nu venise căldura în București). Oamenii vorbesc mult, sunt gălăgioși, iubesc copiii, însă sunt şi liniștiți cu tot cu vorba lor grăbită. A căzut Loli cu nasul în nisip la un loc de joacă și au sărit copii să întrebe de ce plânge, să o îmbuneze – que pasa?

Prima noastră zi…

în Barcelona a fost neașteptat de frumoasă. Loli după un zbor agitat, după ce am jurat că nu mai plec de acasă cu ea până face 10 ani, at least, ca să gestionam mai bine agitația legată de presiune, zbor, am avut o primă zi de vis. Ce cărți, jucării, nimic nu îi trebuia…

a deschis și închis de mii de ori hubloul, a tras cu ochiul la vecinii de pe scaune, a stat în capul lui Iulian tot zborul, se vede fața lui mulțumită, nu? :)))

Am ales un traseu uşor, ca pentru prima zi. Plimbare prin Port Vell, vizită la Oceanarium, admirat clădiri, scufundat tălpile prin nisipul de pe Barceloneta, dus mândra la locul de joacă din zona unde stăteam.

La Oceanarium a fost încântată, a alergat de colo-colo, s-a jucat în spațiul destinat copiilor cu chestii senzoriale şi a hrănit peștișorii bebeluşi. Nu ne-am grăbit la Oceanarium, după hrănit peștii, zburdat de la un acvariu la altul, a obosit şi s-a culcat. Noi între timp am văzut cum se hrănesc rechinii, am reluat traseul pe unde ne-a alergat mândra şi nu prea am văzut mare lucru prima dată. Când s-a trezit am stat la cafeteria de acolo şi a mâncat. Aveau mâncare gătită şi tip fast-food. I-am luat paste cu sos. Am zis sa începem cu mâncarea preferată. Nu le-a poftit, aşa că am scos borcanelul cu mâncare adus din România.

Eu nu sunt fan borcănele cu mâncare, Loli este. Când ne-a lovit disperarea la 2 ani şi şi-a ales singură borcanul de pe raftul magazinului cu gând de miam-miam, am cumpărat şi aia a fost. Mănâncă mâncare gătită, ocazional cumpărăm mâncare bio la borcan. La restaurant Loli nu mănâncă, te duce, te trage de mână că vrea miam – miam şi când vine mâncarea nu mai vrea. Ajungem să comandăm multă mâncare pe care o mâncăm noi. Ea scândură, noi bușteni.

Am ales varianta mâncare la borcan bio pt copii, pe perioada vacanței, cât eram prin oraș. Nu am cărat de acasă, am avut unul pentru avion, pe care l-am folosit în prima zi, apoi am cumpărat de acolo. Am gătit şi unde am stat noi. A mâncat cu poftă (never at home) supă de pui cu usturoi făcută de gazda (prietena) noastră Raluca. Nici acum nu mi-am revenit după pofta de mâncare din vacanță! Am cumpărat fructe şi ronțăieli fără lapte și gluten de care mânca şi acasă gen Organix, covrigei Schar, biscuiți, pâine și nachios fără gluten și sare.

Ca întotdeauna, când plecăm pe undeva, cea mai mare frică a noastră este mâncatul. Loli nu iubește mâncarea, înainte de plecare a avut perioada cu nazuri maxime şi mă gândeam că o să îmi crească tensiunea printre străini la treaba asta şi o să am o vacanță plină de tristețe şi stres. Dar nu a fost! Fata mea a fost relaxată, a savurat vacanță şi nu cred că am menționat clasicul Loli, e ora de masă, acum stăm să mâncăm.Tot a mâncat, ras cu lingurița, de a curs cu rugăciuni în gând. Nici nu credeam că mai ştiu.

După masă am poposit pe celebra Barceloneta. Așa mult i-a plăcut nisipul, marea, că nu voia să plece de lângă Mediterana. Și era un soare, de te topeai. Barceloneta are plaja cu nisip fin, nu neapărat de la natura, am văzut cum suplimentează cu nisip, malurile sunt un pic abrupte. Pui piciorul în apă şi cazi până la genunchi. Nu era apa mega caldă, dar nu conta pentru Loli, nu voia în ruptul capului să plece. Să stea acolo la mal, să i se spargă valul de picioare.

Prin urmare, a mâncat fără nazuri, a stat în căruț la fel. Iar ea nu adoră statul în căruț ci hopa sus la mama sau tata. Ne călărește pe rând, să nu suferim de nebăgare în seamă. Acum a preferat să vadă, să fie dusă ca o printesita.

A doua zi

Am fost în Parc Guell, Parc Tibidabo. Pentru toate obiectivele bifate pentru vizită am cumpărat bilete online din Romania. Este un pic mai ieftin şi nu astepți la cozi interminabile, mai ales cu copii mici. De data asta a fost ceva mai obositor traseul. A mâncat, dormit, nu a impresionat-o prea mult reptila celebră din Parc Guell, voia să pună mâna peste tot pe unde curgea apa, pe toate chestiile colorate pe unde ni s-a atras atenția să nu atingem. S-a supărat tare că nu a putut să escaladeze chestii pe acolo. Câteva lacrimi, câțiva pupici, și-a revenit!

Cât a mâncat mândra ne-am delectat cu o o bere bună, tapas, apoi ne-am plimbat cu funicularul până la Tibidabo. Acolo ne-am urcat într-un iuj, carusel, ciocan – nu ştiu să-l numesc- înalt, din care am făcut poze. A alergat Loli peste tot, a urcat treptele catedralei de acolo, a ronțăit fructe şi biscuiți. A fost mulțumită de traseu, de cum a decurs ziua, pentru că seara ne-a lăsat (pentru prima data a dormit neîntrerupt până pe la 1 noaptea) să stăm la poveşti cu prietenii noștri la care am stat. Copilul a dormit singur, fără ca noi să privim disperați în camera de supraveghere. Da! Acasă e întotdeauna pe un device, după ce adoarme.

    

A treia zi

Am început-o cu Sagrada Familia – când am ieșit de la metrou mi-a intrat în ochi. Mi-am ridicat privirea de la căruț, urcasem cu liftul la suprafață, şi a fost momentul wow. Biletele pentru Sagrada le-am cumpărat online, de asemenea. Cât am așteptat să se facă ora de intrare, am fugărit cu Loli porumbeii din parcul de lângă Sagrada. Ea era foarte fericită cu pietrișul şi cu florile din parc, nu o interesa catedrala cea frumoasă Sagrada, cu toate formele şi reprezentațiile elaborate.

După Sagrada cea fără interes, fata mea a vrut înainte de Rambla să mănânce şi ne-am oprit la o terasa. A mâncat, s-a plimbat un pic pe lângă Casa Milà – La Pedrera sau Cariera de piatră şi Casa Batlló şi aproape de Piața Catalunya a vrut nani, să așezăm căruțul, să se acopere cu aleza cu girafe şi a adormit imediat. Cât timp a dormit ne-am plimbat prin La Rambla, am intrat în La Boqueria. Acolo e paradisul cu mâncare, leșini de poftă dacă nu cumperi ceva.

   

Înainte de Rambla, imediat ce a dat stingerea în căruț, i-am cumpărat o roată de plimbat (oata) – cea mai ieftină, am lăsat-o în Barcelona, deoarece acasa are 3. Loli s-a trezit după vreo oră, roata a fost surpriză şi era aşa fericita. Peste tot a plimbat-o. Chiar şi în  Palau Guell. Prin urmare, am vizitat împreună cu oata Palau Guell. O minunăție palatul doar că roata ne încurca groaznic, știți cum făcea acolo în palat, nu auzeai nimic în audioghid. Am vizitat pe fugă din cauza asta. A fost frumos oricum, neinteresant pentru ea că avea o roată de plimbat.

După Palau Guell, culmea, a vrut copilul să mănânce, again, şi să se uite la Curiosul George. Da, am luat și tableta cu noi, cu o selecție de episoade din serialul ei preferat. Am oprit la un restaurant indian, ieftin chiar, am mâncat și noi de simțeam că pocnesc. Picant tare, dar bun. Mândra a mâncat mâncarea ei, a ciugulit și din mâncarea nepicantă.

Ziua trei a fost o zi plină, foarte călduroasă, ne-am întors acasă la prietenii nostri cam fără vlagă, să facem baia şi nani conform doleantelor mândrei. Loli ne-a culcat pe toți, eram rupți de picioare. :)))

A patra zi

Am fost la Zoo şi Parcul Ciutadella cu cascada frumoasă, am trecut pe sub Arcul de triumf din Barcelona. 

Am stat jumătate de zi în zoo, acolo am mâncat de prânz și a făcut și somn de beauty.

În parcul La Ciutadella am stat pe bancă la umbră, am admirat cascada, s-a jucat în nisip, ar fi încercat și apa, but mama vigilenta nu a fost de acord. Din acest motiv nu a vrut să stea la poze. Să nu cumva sa îi iei luciul.☺

Arcul de triumf este tare frumos, din cărămidă roșie, cu esplanadă plină de turiști, baloane – le-a fugărit Loli, diverse nimicuri expuse de vânzători ambulanți.

Seara, după masă, a cerut să facă baie – baie în cadă (noi avem cabină de duș acasă, a fost mega mulțumită cu fiecare bălăceală de seară), a adormit imediat ce i-am pus pijamaua.

Loli, după 4 zile de vacanță, a ajuns să iubească căruțul, plecatul în excursie în fiecare zi. Cum termina micul dejun, musai să plecăm pa-pa.

Așteptând răbdătoare plecarea – răbdarea nu e punctul forte la Loli!

Ziua 5

Plimbare relaxată prin Piața Espanol, Poble Espanol, urcat cu funicularul pe Dealul Montjuïc, văzut fântănile magice ce se scaldă în lumină noaptea …pe zi. Well, next time!

Seara am ieșit în oraș. Acasă nu ieșim cu Loli la terasă, ora 8, 8.30 fiind ora ei de nani, pe care am ținut-o (încercat, reușit majoritatea zilelor, era obosită!) şi în vacanță. Dacă ziua nu era ca acasă, seara am respectat rutina de cină, spălat dinți, baie, pijama, nani. Daar… în acea seara am ieșit în oraș, am pregătit mândra cu explicația că mergem la restaurant, dacă vrea să mănânce îi luam ceva, dacă vrea joc, ne jucăm, dacă vrea nani, pregătim căruțul şi păturica și face nani. Pe drum a adormit în brațe, apoi am mutat-o în căruț. A dormit bine mersi, iar noi am servit tapas și bere în tihnă.

Ziua 6

Am fost la Montserrat (Muntele Sfânt). Se poate ajunge cu trenul, noi am mers cu maşina. Drumul durează cam o oră, cu ambele. Am stat aproape toată ziua pe acolo. Mănăstirea este foarte frumoasă, peisajul minunat, poți urca cu funicularul și alege un traseu la înălțime care să îți umple sufletul și ochii de natură, munte. Toate traseele erau de 40 – 45, chiar 60 minute. Ne-am plimbat un pic pe acolo, nu am făcut vreun traseu, poate data viitoare când va fi Loli mai mare.

Seara am fost cu Loli la locul de joacă, apoi pe plaja El Prat de lângă aeroport. Briza era destul de puternică în acea seară, noroc că am întotdeauna haine în plus, pentru că am îmbrăcat mândra cu vreo 3 straturi. S-a jucat în nisip. Era în lumea ei, nu aveam îndeajuns jucărele pentru nisip, ne-am descurcat cu ce aveam şi scoici. Nu o mai dezlipeam de pe plajă. Ar fi vrut şi în apă. Cu greu a convins-o Iulian să renunțe la idee.

Cu Raluca şi Bogdan. Vă pupăm!

Ziua 7

Ziua 7, ultima zi de vacanță, ne-am întors la plaja Barceloneta. Am mâncat la Wok Barcelona fructe de mare proaspete. Nu au tentat-o și pe Loli, a mâncat paste la prietenii nostri, după care ne-am dus la locul de joacă. Avionul a fost seara. Loli s-a obosit pe mașină, la locul de joacă, în avion nu voia să doarmă, s-a cățărat peste tot. Când în sfârșit a adormit eram şi noi leșinați, ajunși la București.

Prima zi acasă, cu greu ne-am mișcat, eu cu Iulian am fost tare somnoroși. Ea era fresh după jumătate de noapte dormită în avion, jumătate pe patul de acasă. Ne-am dus şi la terapie în prima zi, s-a descurcat excelent, la kineto nu a protestat. Să tot mergem în vacanță, zic!

Ne-am resimtit după fusul orar schimbat şi vremea de acolo. În zilele fără terapie, nu ne-am dat jos din pat înainte de ora 10!!! Da, în trei ani de zile nu ne-am trezit mai târziu de 7.

A fost o vacanță reuşită în trei, în tihnă, exact cum mi-am dorit înainte să plec.

Tips – Înainte de a pleca am făcut un search pe net, ne-am inspirat în organizarea traseului de pe blogurile de travel, ne-am pus vreo 2 aplicații pe telefon cu obiective, trasee Barcelona, ne-am scos dinainte pe hârtie cum să ajungem la obiective – stație metrou sau tren, am printat informații de citit pe drum și la fața locului. Nu am achiziționat Cardul Barcelona cu călătorii și vizite gratuite la vreo câteva obiective ci T10 transport card. Cred ca am folosit vreo 2 în total, mult mai avantajos, poți călători pe toate mijloacele de transport în comun cu el, plus funicularul. Nu am avut bagaj de cală, ne-am organizat în 2 rucsaci și un troller de dimenisuni medii și a fost ok. Am stat lângă un Carrefour (este bine de bifat, de acasă, pe unde sunt supermarketurile, ca să mergi la sigur), am cumpărat de acolo ce nu am luat  îndeajuns – gen scutece, șervețele; prețurile sunt la fel ca la noi, chiar nu avea rost să îngrămădim bagajele inutil.

Vacanță plăcută, pentru cine urmează să plece pe undeva! Pe unde am fost și ne-a plăcut, am scris aici.

Image
1

Drumurile noastre cu copilul …la început

Pentru că Loli a venit pe lume mai devreme şi pentru că suntem ultraprotectori ne-am încumetat la un drum de peste 300 de km, cu mașina, abia când Loli a făcut 4 luni.

Cum ne-am organizat?

Ia pătuțul, jucăriile, pijamaua, cearşafurile cu miros de acasă etc. Toate astea mai înainte au fost ordonate, pentru bifat, într-un excel. Documentare la maxim, citit forumuri, bloguri. Uite aici un link, poate vă ajută. Sunt multe de luat în calcul, când pleci la drum cu bebe, nu? Daaa, numai să nu te stresezi, ceea ce nu ne-a ieșit. Cu timpul vom ajunge și acolo. 

Ideea este că oricât te-ai pregăti, călătoria cu bebelușul nu e ușoară, și chestii neașteptate (o febră, un somn agitat) se pot întâmpla cu toată pregătirea și sutele de liste. Trebuie să-ți urmezi instinctul de părinte, să îți cunoști, urmărești copilul și să ai încredere. Teoria ca teoria, dar practica nu ne-a ieșit cu primul drum.

Deci, excel, aşa funcţionează Iulian şi mă dau repede după el ca treaba să fie organizată. Eu găseam un pix şi o hârtie. Da, ce e pe calculator e sfânt, poate fi folosit și next time.

Bun, am început bagajul luni şi l-am terminat vineri la plecare. Nu pun vreun link aici cu ce am pus în bagaj, fiecare ştie mai bine nevoile strumfului.

Plecarea

Am aşteptat să mănânce copilul, să doarmă, să dăm o tură prin parc de dimineață și apoi să ne pornim spre seara! Aglomerat, cald. 2 ore a durat până să ieșim din București. Treaba cu ora de plecare trebuie bine studiată. După unii e bine să călătorești de dimineață. Bebele să aibă timp să se liniștească, să exploreze locul, să se obișnuiască și să apuci să despachetezi lucruri familiare și să faci locul de destinație homelike. Cu multe să-uri.

Cum de am ales noi varianta de seară? Să vedem:

– vom avea o zi normală, cu tabieturile noastre și plecăm în ora ei de nani. Sigur nu se va prinde că mergem așa departe. Wrong!

– ziua sunt prea multe de văzut, cald, lipsă aer condiționat în mașină, nu că l-am fi folosit în exces dacă exista, multe opriri, vară, bebeii devin repede ultrastimulați și plângggg. DAAA! (am ajuns să nu ne mai temem de aerul condiționat, dar a trecut ceva vreme).

–  mersul cu mașina este ca un somnifer pentru bebeluși și fiind seară va fi mai puțin obositor, plus țiți în gură de câteva ori, așadar va trece timpul repede. NU se aplică tot timpul la Loli!!!

– Iulian conduce mult mai liniștit noaptea, însă l-am stresat la maxim, data viitoare stăm toți în spate, cu șofer. Vise!

– a durat o zi să încărcăm mașina, cu bagaje, chestii care nu ne mai încăpeau prin casă, și erau de dus la bunici.

Drumul

Fata mea mă moștenește. Nu are răbdare. La prima benzinărie i-am zis lui Iulian: Hai acasa, înapoi. Eram cu disperarea în gât. Loli cânta pe toate vocile ei. A obosit la un moment dat. A țocăit de 2 ori și finally s-a linistit. Și am ajuns. La 2 noaptea. Am asamblat patutul, pus cearșafurile de acasă, atârnat jucăriile. Să se trezească în mediu familiar. Pfiuu!

Primul drum e greu pentru toți bebelușii, dacă părintelui îi este greu. Simte agitația. Așa că dacă puteți, un pic mai calmi la prima plecare, ar fi tare bine.

A fost frumos acasă la bunici, nu prea ne-am abătut de la rutină. Instructajul bunicilor fusese făcut la telefon: nu pupați excesiv nepoata, nu stresați mama etc. Am variat ici pe colo programul, încălcat instructajul, să se obișnuiască copilul cu schimbările. Doar așa creștem, cu provocări!

După bunici ne credeam pregătiţi pentru o a doua călătorie. La 5 luni Loli a zburat cu avionul. La dus a fost cum a fost, a adormit, am ajuns noaptea, nu s-a sesizat. La întoarcere a isterizat tot avionul.

Am zburat cu 3 tricouri noi şi restul bagajului conținea: hainele Lolitei, soluţia de sterilizat, jucăriile, păturicile, scutece cât pentru un batalion, cearşaf de pat (am cerut pătuț bebe, am primit un țarc, dar ne-am descurcat), medicamente, lucruri utile și inutille (în caz că). Şi landou. Şi boba. Şi perna de alăptat vidată. Da! Sunt pungi de pus haine care nu necesită aspirator, le rulezi, iese aerul și așa faci loc în bagaj. A văzut perna toată Valencia? Sigur!

Valencia a fost minunată. Ar fi fost şi mai şi dacă fata mea mânca mai bine. Clar nu i-a plăcut. Era scoasă din ritmul ei şi timp de 4 zile a mâncat 3 guri de lapte. Ziua făcea foame, noaptea recupera. Eu chiaună, nu acasă, ci în Valencia. Asta a fost. Sunt copii care tolerează mult mai bine schimbările de ritm. Loli apreciază rutina. Acum e un pic mai mare şi rezistă la schimbări.

Azi face 8 luni. La multe luni, Loli! Mai avem multe locuri de văzut!

DSC_0403

Prima vizită la zoo nu a fost un succes.A crescut între, la fel și călătoriile noastre s-au îmbunătățit.

Later edit, după 5 ani: A fost greu la început, apoi am învățat cum să pregătim călătoriile. Am lăsat stresul și am făcut loc pentru voie bună, pentru explorare și sedimentare amintiri frumoase.

Pe unde am fost de-a lungul timpului cu copilul și ne-a plăcut, găsești aici.