0

Despre numere, cuvinte și alte îndeletniciri

Adevărul este că nu am numărat atât de mult (cărți, păsări, mingi, fructe, tigăi, firmituri de praf) de când nu-mi aduc aminte. Acum număr pentru Loli zi de zi. Dacă trece de duoi (2) fac mătănii. Am zis!
Jucăm pe culori cu tot ce ne cade în mână. Le știe, da’ așa căpoasă nu am văzut. Le spune când vrea, cum vrea, în ordinea ei, pe tonul ei și cu Nu înainte. E taur! Nu cred în zodii, doar în cea a fiică-mii cred.

wp_20161019_19_29_26_pro

turn colorat, vârful e verde, nu?

Punem lucruri, sortăm, îngrămădim, ascundem, găsim, redescoperim marea cu sarea, în brațe cocoțată. Podeaua o arde la tălpi și spatele meu trudește. Bine că nu e dolofană că eram disperată acum. Sunt oricum, 7 kilograme nu sunt comode psihic de fel.

wp_20161121_001

vrei în brațe, bebe? mai bine te învârt…

Ziua, noțiunea de pat nu există. Și dacă vreau să nu demisionez din postul de mamă, atunci pat și pernă devin. Mă uit la tv sau trag un ochi pe calculator. Culmea-culmilor când vreau tv nicio emisiune, film care să îmi gâdile ochii și liniștească neuronii. De butonat nu pot că poziția nu e pe placul ei și somnul o lasă dacă palmele mele nu stau căuș sub fundul ei. Știu că în ceva ani o să fugă de prea mult pupat și îmbrățișat și că o să îmi doresc momentele de acum. Îmi place să o țin și să îi protejez somnul, numai că îmi doresc câteodată să prefere patul și eu să stau cu brațele mele în brațe și să mă car doar pe mine.
wp_20161118_14_26_55_pro
Noaptea, doarme pe pat, cu o mână neapărat sub perna lui Iulian, cu alta spre mine și la cap cu Mickey (perna cu Mimii). Dacă te apuca plimbatul noaptea prin casă, sare direct în fund să te însoțească. Nu e chip să faci vreo treabă fără știrea ei. Cum nu e chip să dormi lățit și tolănit după poftă. Marginea, dunga patului este liberă pentru amândoi, suntem precum nordul și sudul, nu prea ne intersectăm. Ne pupăm, în aer, pe deasupra mândrei și ne atingem, un pic, vârfurile picioarelor bucuroși că avem acolo spațiu. Restul este pentru mândra. Când s-a cocoțat în patul nostrul? De la 10 luni și altă discuție pe temă este sortită eșecului.

wp_20161019_18_21_42_pro

Mimii, Mimii

Cât despre cuvinte, apoi sunt de două categorii mi și pe. Măr, miau, meu, mare, morcov etc sunt mi. Păr, pere, pat etc sunt pe, câteodată pa, dar încă nu fac categorie aparte. Are și excepții de la regulile ei, spune și cuvinte întregi și pe fugă ca să nu mă prind. Simt că în curând acești mi și pe vor evolua și am așa o teamă că le voi duce dorul în clipa când va arunca cu toate cuvintele. Dar am sa tac, așa pauză de corzi vocale vreau să savurez!

Când încerc să o determin, prin joc, să exerseze dreapta și stânga, să vezi ce scandal. Lucrează mult cu stânga, dreapta o uită nemișcată. Va scrie cu ce mână o vrea, acum le antrenăm pe ambele. Nu vreau să fie ca mine. Eu dacă mă reapuc de condus trebuie să fiu și mai riguroasă cu stângile mele. Să se clarifice odată și să își accepte poziția.  Bietul copil, mamă-sa nu le dibuie bine și el trebuie să le știe. O să mă taxeze Loli la treaba asta când va prinde glas.

wp_20161102_16_18_29_pro

mergem la dreapta, da?

Să ne jucăm de-a răbdarea, păzea! Zici că mi-a copt-o universul pentru toate relele sau cele bune, pe care nu le-am făcut sau le-am frunzărit din lipsă de răbdare. Eu nu am răbdare, sufăr de grabă și de fac totul acum, aici, așa cum iese, doar să fie gata odată. Loli este doar grăbită. Când nu e pe placul ei, gatam e cuvântul ei. Cu toate astea așa se muncește să rabde, să învețe, că îmi dau lacrimile. Vrea și îi iese. Nu cred că am să fiu vreodată ca ea.

Are mania curățeniei și a dezordinii. Ambele. Da, da. Ea arunca, ea culege. Face și design. Le rearanjează sau asorteaza cu vreun ciorap murdar și o hârtie înmuiată în gură. Așază pe diagonală hainele ei, alea care le-am pus în sertar cu 5 minute înainte. Dacă o întrebi cum i-a ieșit aranjamentul îți spune daaaa, bi (bine).

În weekend de atâta bucurie că suntem trei, face orice îi trece prin cap și dacă e ceva cu care nu sunt de acord, în clipa în care încep teoria, fuge la tati, tati. Să scape, de dondăneală. A învățat repede treaba asta, nu? Și tare nu-i convine când tati nu o salvează și îi explică cum stă treaba. Dar e altceva, vine de la tati și îi trece instant.

Adevărul este că nu am văzut toate astea până acum, mi-am imaginat cum va evolua, dar nu mă poziționam în prezentul de acum. Nici ziua de mâine nu o văd, e cam aventuroasă mămicia asta cu Loli. De ziua prematuritații a circulat un text cu care nu sunt total de acord (îl caut!). Nu știu de ce – eu, Iulian și ea – am fost aleși pentru ce a trecut și ce urmează, știu doar că atunci când e greu, de îmi vine să capitulez permanent, vine ceva ușor, lin, atât de vesel și cu atâta fericire, că merită totul.

2

Cum lucram noi la deprinderi – pe scurt

Mie îmi place întreg conceptul de DIY. Am făcut câteva jocuri pentru Loli. Însă cel mai des din lipsă de timp, inspirație, chef, răbdare, cumpăr jucării asemănătoare cu cele de la terapie sau despre care m-am documentat, sau mi se pare mie că pot fi utilizate și pentru a dezvolta anumite abilități, exersa mișcări, forme sau adaptez ce am deja.

Prin urmare, ca un fel de sneak-peek, noi lucrăm cam așa:

Exersăm coordonarea, repetăm forme și culori, cu tot ce înseamnă jucării incastru. Jucăriile de mai jos servesc perfect aceste activități. Pe astea le preferă mândra. Le rotesc, le ascund, le scot după un timp.

wp_20160928_10_33_58_pro

Exersăm răbdarea și motricitatea fină, culorile cu cele de mai sus, plus aceste jocuri de pescuit (unul este inspirat de la Cristina), altul cumpărat, și puzzle-urile cu animale. Astea sunt în topul favoritelor, primele ei puzzle-uri😊.
wp_20160928_10_42_05_pro

Puzzle-urile din carton pot fi utilizate tot pentru coordonare, motricitate, exersare părțile corpului. Noi mai exersăm cu ele atenția și răbdarea. Ultima nu este punctul forte al fetei mele. Interesant este că ai și modelul, animalul de construit.
wp_20160928_10_52_15_pro

Tot pentru motricitate fină, culori și sfânta răbdare folosim acest joc. Are ceva asemănător la terapie, este printre ultimele achiziții, cu toate că se adresează copiilor de peste 3 ani. Noi nu facem modele, doar ce ne interesează acum ca dobândire de abilitate.

wp_20161001_08_30_13_pro
Comparăm mic- mare, lung-lat cu jocul puzzle de mai sus și cu astea două. Și cu orice ne iese în cale. Patul e lat, bățul e lung etc
wp_20160928_10_53_02_pro
Repetăm cuvinte, sunete (acolo unde este cazul), descriem acțiuni cu cartoane și cu cartea aceasta.

wp_20161001_08_35_39_pro  wp_20161012_09_25_39_pro

Folosim jocuri de lemn pentru motricitatea grosiera și fină, memoria, creativitatea, exersăm totodată sunete, cuvinte noi.

wp_20161001_08_25_33_pro  wp_20160928_11_00_06_pro

Înainte de un an, când nu era Loli sigură pe unde să localizeze ochii, gura i-am făcut fața din fetru. Este cam alien, ei i-a placut, părul îl făceam din niște benzi subțiri de plastic colorate. Nu le-am găsit, sunt pe sub un dulap puse la păstrare de mândră. 🙂

wp_20161001_09_18_30_pro

Exersăm culorile cu “cutia cu găuri”, i-am făcut la un moment dat pătrate din fetru și hârtie colorată la care asociam mingi colorate. Nu i-a plăcut, le-a rupt, lins, aruncat sub pat și asta a fost. Tot pentru exersarea culorilor folosim bețele din lemn colorate și paiele de suc.

wp_20161001_08_26_13_pro wp_20161001_08_32_54_pro wp_20161001_10_44_43_pro

Ca să antrenăm urechea facem muzică cu clopoțelul, cu tobele, chitara, fluierul (antrenăm mușchii respiratori), ce mai avem cu sunete. Sau ne prefacem că avem instrumente. Sau deschidem tv-ul pe radio. Uneori Loli vrea sa vadă videoclipul, drept urmare facem și asta – dansăm, lălăim uitându-ne la tv. Melodiile ei, încă favorite, pentru un dans bun sunt aceleași ca acum câteva luni.

Numărăm cu mărgele și cu un joc domino. Și cu umerașele ei, atunci când atârn stenderul de calorifer. Stenderul este folosit și pe post de uța-uța. Periculos tare! Drept urmare, folosesc și alte jocuri pentru numere, usuc rufele doar afară. Momentan, Loli, numără bine până la doi. 😊 Orice numărătoare este cu duoi la început și sfârșit.

  wp_20161012_10_54_39_pro

Tot la motricitate grosieră – Treburile casnice le facem cu ustensile pe mărimea mândrei, altfel ne certăm de la mătură. A trebuit să  cumpărăm set de curățenie – mătură, mop, faraș, aspirator și fier de călcat de jucărie. Ultimul nu e așa băgat în seamă, nici Loli nu îl utilizeaza des. Asta pentru că eu calc de puține ori pe an. Nu știu dacă soțul meu e cel mai șifonat dintre toți, deocamdată nu se plânge. Noi uscăm tot pe umerașe, bine întinse, ca să nu fie nevoie de călcat. La ocazii scoatem ustensila, do not worry. Fără poze, deoarece azi nu am avut chef de curățenie. Setul cu mătură, mop și faraș l-am luat de la Bebe tei, restul de pe la Cora.

Am scris ce mi-a venit în minte repede. Folosim mult mai multe jocuri, în funcție de nevoile cognitive ale copilului, de vârstă se poate adapta orice. Poate fi modelat jocul astfel încât să servească nevoilor de moment. Nici nu e nevoie să cumperi tot magazinul de jucării. 
Nu am pomenit nimic despre cărți. Loli are cărți favorite și cărți pe care le cere des. Ce i-a plăcut mult, din achizițiile recente, spun după ce ne revenim, după vacanța la bunici.

Image
3

A fost odată…un ou – spectacol nonverbal pentru copii 2-5 ani

A fost odată…un ou – Spectacol nonverbal pentru copii de vârsta Lolitei și încă vreo 3 ani plus, la clubul Muzeului Tăranului Român.
A fost extrem de interesant, o experiență plăcută pentru mândra noastră și pentru noi. Loli, care nu stă bine la capitolul răbdare, a rezistat cele 30 de minute și s-a bucurat de poveste.
Pe alocuri am sușotit explicații, am aplaudat, suflat, mirat, întrebat între noi ”unde-i ?”exact cum făceau fetele de trupa Hopa Trop.
Este un specatacol plin de joc, sunete, mișcări, este senzorial, interactiv, care invită la explorare. Ideea spectacolului pornește de la modul cum iau naștere ființele, cum lumea începe de la ceva mic/mare, o sămânță sau ou și se dezvoltă, devine surprinzătoare și distractivă.

afis spectacol

sursa foto hopatrop.files.wordpress.com

Spectacolul a fost conceput exact pe ceea ce Loli și copiii de vârsta mică pot corela, relaționa fără să fie nevoie de cuvinte multe. Loli face ergoterapie, jucăm și acasă jocuri pe partea senzorială, dezvoltarea de abilități ce includ menținera atenției pentru o perioadă de timp, asociere de noțiuni și multe din elementele de joc folosite îi sunt extrem de familiare: Suflatul penelor, apa din folie de plastic, asocierea culorilor, joc de umbre etc.
Povestea este însoțită de acompaniament muzical live, se îmbină perfect cu jocul Anei -Maria Cucută (pe Ana Cucută o cunosc mai bine :), am lucrat împreună la proiectul Dodi și Roni) și a lui Beatrice Iordan (autoarea întregului concept).
Era o atmosfera plăcută, relaxantă, Loli se legăna (dansa) în ritmul muzicii.

Despre spectacol, cei de la Hopa Trop, explică pe larg aici, sunt și imagini din timpul spectacolului.

La final copiii se pot juca cu recuzita, interacționa cu actorii. Loli era foarte atrasă de scenă și de ce era în spatele ecranului de spectacol (de acolo venea lumina, umbrele, avea de lămurit treaba asta – să vadă lampa! :))

loli duminica

Spectacolele, în mod normal, adică atunci când nu este vacanță, se țin în ultima duminică din lună, de la 10.30 și de la ora 12.00.

Abia așteptăm să vedem ce pregătesc pentru la toamnă.

Image
0

De prin parc

Nu știu cum de au curaj unii să țină predici despre cum să vorbești când nu acordă bine subiectul cu predicatul. Ele este, ei face și vine oameni, plus multe altele din seria, mă irită pe timpan.
Zilele astea în parc: Vreo trei școlari se joacă un joc. Și zice unul dintre ei ceva, un ceva mai aparte. Aud, a fost destul de tare spus, mă uit în jur. Nu se sesizează nimeni instant. Dădeam moața jos din căruț, nu aveam nici dispoziția necesară să intervin (sunterm în parc, se aud des înjurături – doar nu am să mă pus cu libertatea cuvântului), atât a fost, niciun alt cuvânt asemănător n-a urmat. Numai că a intervenit o bunică, bonă sau ce era ea. Mai bine tăcea! Copiii s-au acuzat, aruncat vina cum cine sau de ce e jocul cu cuvinte așa deranjante. Oricum tanti cu morala nu a fost coerentă, corectă, acord subiect predicat nema. La început a ridicat tonul, apoi l-a lăsat mai jos cu ceva decibeli. Nu zic că a dat volumul mai mic din cauză că mă uitam urât și cu grimasă scârbită. Posibil!

Te apuca instant migrena de la nu știe să vorbește. Mai bine lăsa așa. A fost ceva de genul căcatul căcaților sau doar căcaților. În fine, nu era chiar așa grav. Putea fi despre un excrement imens, poate că nu se potrivea în joc, însă scena moralei putea fi alta. Ceea ce mi se pare extrem de grav – mulți (dintre noi) își lasă copilul cu cineva ca ea și fie le pasă dar nu fac nimic sau nu le pasă. M-am pus și pe mine în propoziție ca sa nu par scutită de astfel de scăpări sau că arăt cu degetul. Tind să cred că mai bine lași copilul cu un străin (bona, aleasă, asumată decizia) un pic mai instruit și cu care copilul poate conversa corect. Daaa, știm, nimic nu înlocuiește dragostea unui om din familie dar dacă în propoziție eu iubește la tine este ceva uzual atunci măcar trimite și bunica/ruda la școală. Sau să citească cu nepotul/ nepoata din când în când. Unele lucruri se îndreaptă și la bătrânețe, vorba  aceea omul învăță cât trăiește este adevărată.

WP_20160407_14_31_14_Pro

De prin parc – mare plăcere învârtitoarea

Image
0

Jocul cu carduri

Dacă se mai fac reduceri la jucării declarăm faliment. Zilele astea cu reduceri, plus operația (scriu acuși despre asta), plus să fie ceva nou, ceva ce nu are, am făcut iar stoc de jucării, cărți, centre de activități. Deja nu știm cum să le gestionăm, să nu se plictisească Loli. Nu mai avem spațiu să le rulăm. Azi cărți, mâine păpuși, poimâine mașini, forme, joc în cort și tunel, culori etc.
Și cum să faci să își dea copilul drumul la limbă, să asocieze imagini cu obiecte, imagini cu lucruri reale (acolo unde merge), să asocieze sunete cu acțiuni, figuri și acțiuni, să antrenam un pic atenția, și altele pe acestă linie. Stați să îmi trag sufletul, după alergat. Daaa, facem un fel de vânătoare, treasure hunt.
Acum vreo lună am cumpărat de la librăria/anticariat Ex-libris, de la Universitate, această cutie cu cartonașe. Sunt în limba engleză, puteau să fie și în rusă, sunt numai bune de jucat cu copilul. Cutia este metalică, colorată, cu imagini, atractivă pentru mândră. Loli iubește cutiile, le închide-deschide, scoate tot, încearcă să bage lucruri care nu încap, se enervează, o ia de la capăt. Volumele astea. Le dibuie ea la un moment dat. 😉

20151203_193842_resized 20151203_193852_resized
Cum ne jucăm? Căutam ce vedem pe card. Inițial voiam ca Loli să fie cea care caută, aduce obiectul din imagine, îl numește, mimează acțiunea. Ajungem și acolo, la un moment dat. Face mami ca exemplu, Loli e atentă. Cât o ține (de obicei puțin), după care facem altceva. Revenind la joc. Mergem împreună prin casa în căutarea lucrului văzut pe cartonaș. Noi de fapt alergăm prin casă, de cele mai multe ori. Așa râde cu lacrimi, uneori rămânem doar cu alergatul. Îi place fugăreala, luăm cartonul și hai. Cine e? Pisica? Daaa. Cum face? Unde e?(la Loli e ceva de genul: teii tei?, a spus la un moment dat clar unde e:)))). Căutam un pluș sau o figurină. Și tot așa. Cum face? Miaună miau- miau? Miorlăim, chemăm pisica.
Dacă e cu sare țop-țop? Țopăim. Avem vecini cumsecade. Nu ne-au reclamat.

E un joc vesel, uneori leg treburile:

  • Dacă în vreo 30-40 minute, ne așezăm la masa, aleg cărțile cu mâncare, ustensile de mânuit îmbucătura. Uite lingura, cuțitul, polonicul, yamm, yammmy, și alte sunete de satisfacție că e cu mâncare.
  • Dacă am strâns cărțile, mașinile și ne facem de lucru cu  plușuri,  păpuși, atunci așa decurge jocul.
  • Dacă  am scos jucăriile cu forme, apoi forme și contururi alergăm. Aici cutia nu prea ne ajută. Avem o carte care îi place mult, tot de Universitate luată.

WP_20151204_11_37_05_Pro WP_20151204_11_35_34_Pro

Câteodată o surprind (jocul era altul) cum deschide singură cutia sau cartea, arată cu degetul imaginea și mâmâie ceva, apoi pleacă și pune mâna pe o jucărie sau obiect. Și se uită la mine și face Aah( este da). Daaaa, știe fata. Nu degeaba dăm ture prin casă. Asta când se scoboară din lighean….

WP_20151204_13_04_27_Pro

WP_20151204_14_01_24_Pro

Pentru umbrela curcubeu s-a dus bunicul la cumpărături.

Image
4

10 lucruri care ţin de joaca noastră

Nu sunt fun al trendului DYT. Din lipsă de timp, nu că nu mi-ar face plăcere. Urmează ceva despre mine. Scrie modestie pe ici pe colo, nu  glumă. Îmi place cum scriu (caligrafie), cum desenez, cum debitez fraze cu substanță la momentul potrivit, cum mă lovește inspirația culinară tam- nesam și fac ceva delicios din te miri ce, și îmi plac jucăriile și cărțile pentru copii. Mă opresc aici. Gata intro-ul.
Loli are jucării, i-am făcut câteva, multe sunt cumpărate. Cărțile cu care ne amuzăm sau le citește ea fără mine, de la cotor până la colțurile paginilor cu sonor de clefăit (oare ce?) hârtie, sunt de la magazin.
Marea găselniță a lunii a fost să îi fac eu cartea Lolitei, diferită de cea cu care mă tot laud (încă e în stadiu avansat de primul cuvânt după titlu, sunt în urmă rău). Și când să lucrez la ea? Nu e cu cuvinte, să tot șterg, să invoc muze, să scriu pe telefon ideea sau cuvântul cheie cât înghite din linguriță Loli. Nuuuu, aia e simplu (de asta sunt încă la început, nu?). Ei bine, asta e cu ac cu ață, cu lipici, cu sfoară, canafi, nasturi, fundițe și ce am prin casă și ce a avut prin cutii prietena mea.
Bun, m-am apucat. Am crezut că va merge greu, nu a fost așa. Primele trei pagini erau aproape gata din prima seară, sesiune de lucru, să zic așa. Nu mă asteptam să îmi placă așa tare și voiam să cos tot să termin. După ce am adormit prințesa, mă scurgeam de oboseală, voiam să trag pe dreapta. M-am apucat ca să încep, să îmi fac planul, eram letargică, ca mai apoi după prima cusătura să nu mă mai opresc. Iulian m-a trimis la culcare: Hai, mami, mâine e o nouă zi. Mda, thanks. Am visat toată noaptea, printre țocăielile mândrei cum coseam, inventam pattern-uri și giumbușlucuri educative.
Joaca asta tare bine face. Nu știu cum se simt cei care desenează, creează jucării, eu parcă am revenit la copilărie. Cred că dacă te pricepi un pic la jucării, ai și un pic de talent și idee de cum să construiești ceva în scop educativ, ai cea mai tare meserie.

carte Loli

mic preview

10 lucruri când te joci cu cu copilul, jucăriile copilului sau le faci (din experiența noastră M&L).
1. Devii copil și îi înțelegi nevoile cognitive.
2. Scopul jocului – deprinderile.
3. Orice poate fi jucărie, trebuie doar să intri în joc.
4. Jucăriile au instrucțiuni de folosire însă ele pot avea scopuri diferite. 🙂
5. Jocul poate fi în doi, trei sau doar unul. Bebelușii, copiii mici au nevoie și de spațiu în joaca lor.
6. Îmi plac toate jucăriile copilului meu. Punct pentru mami. Nu știu dacă e de bine sau rău, le-am cumpărat pentru că stimulează copilul și sunt safe.
7. Când nu prezintă interes o jucărie, jucăriile, ne jucăm… la sertare. Le închide, deschide, prinde degete, nu le mai prinde, umple casa de ciorăpei, pantaloni și ce altceva nimerește. Multe de învățat la dulapul ei.
8. Oricât aș încerca să schimb locul de joacă până nu se plicitește nu e chip să o îndupleci. Exemplul de la punctul 7. În unele zile stăm doar pe lângă sertare. Și mai adaugă și șoșonii mei de casă. După ce i-am căutat o zi întreagă, unde erau? Acolo unde le-a găsit ea loc. Între hainele ei frumos aranjate de mami.
9. Jocul este necesar, chiar și atunci când nu îți arde de asta. Dacă transformi o situație (care merge, evident) într-un joc atunci ai o abilitate, o emoție învățată.
10. Hai să ne jucăm, Loli! Revenim.

WP_20150923_12_48_31_Pro

sunt chestii multe aici…de jucat 🙂

WP_20150926_11_49_17_Pro

Îmi pun eu picături…în nas. Ups, am nimerit în gură. E bine și aici mami, nu-i așa?

WP_20151119_17_53_00_Pro

parcă tu ai mai mulți dinți..stai să număr:)

WP_20151119_002

buline și baloane

WP_20151120_14_19_34_Pro

cutia..e deja old school