0

4 of-uri de mamă

Nu mai țin minte pe unde am citit. Era vorba de of-uri de mamă fie ea începătoare sau deja la al doilea copil, de cum se plâng ele, plus o listă de cum să dregi, cum să faci. Dom’le e plină lumea de sfaturi gratuite, răutăcioase, pe lângă subiect. Nu neg că sunt și sfaturi, vorbe pe care voiai să le auzi sau citești sau chiar dacă e un pic îndepărtat de la subiect, sunt bune, de ajutor, cu un pic de omenie acolo.

Nici eu nu stau bine la capitolul cât de des te vaieți, cred cu tărie că un pic de empatie, de jur împrejurul unei mame, nu strică.

Cazuistica:

1. Cel mai mult îmi displac îndrumările celor care nu sunt mame, una e sa dai un sfat, însă să vrei să îți fie urmat e de-a dreptul hilar. Nu ai cum să înțelegi, iar dacă ai o prietenă mamă și a zis un of într-o fraza: Taci, nu te arunca în discursuri. Tăcerea e mai bună. Nu poți spune ceva, nu neapărat drăguț, nu spune nimic, zâmbește larg, e suficient. Te va simți aproape.

2. Apoi, nu e gândire profundă și nici politicos să spui: cine ți-a spus că e ușor să fii mamă, te-a mințit cu desăvârșire, indiferent de contextul în care s-a strecurat un of al mamei. Urât, urât tare, când ești nedormită și cu plânsul în gât. Sună atât de scrijelit și cu venin că nu te mai uiți în urmă niciodată. Și nici măcar nu ți-e apropiat, nici la categoria cunoștințe nu o poți pune. Te-ai văzut de 2 ori și atât.

3. Oameni care cică iubesc copiii, lucrează cu ei, numai că sunt adepții zicalei cine îi are, să și-i crească (total de acord, până aici), cine nu îi are, să nu și-i dorească.  Nu poți să faci o meserie care implică lucrul cu copiii, și să îi scoți din plan definitiv, să privești părinții cu lupa, aia plină de judecăți, cum eu nu aș fi făcut așa, mami! 

4. Când copilul tău e al altcuiva.  Adica l-ai adus pe lume, cum l-ai adus (nu e ăsta main issue), pac ți-ai încheiat treaba. E al părinților tăi, al părinților lui(soțului), plus restul care se pricep mai bine ca tine. Toți stiu mai bine, oricum nu se văd rezultate la tine, nu asculți sfaturi, sunt mai stresați ca tine și nu gestionează bine stresul, te umplu și pe tine, deci să faci pachet copilul și să îl dai. Da, da, fix la Sfântul Așteaptă.

De unde am pornit și unde am ajuns. Da, of-uri de mamă și prea multele sfaturi pentru mame, cum nici un sfat nu ține cont de cum să fii în papucii uneia. Poate că un pic de ascultare e de ajuns.

tinere vorbind - unsplash.com credit photo: unsplash.com

Și, clar, nu e nevoie să jeluim împreună, dar un pic de spațiu de descărcat e necesar. Nici nu trebuie să comentezi sau să înțelegi. Stai locului țeapăn, prieten la nevoie, cum te bați în piept. Chiar nu doare! Râzi cu mama când e de râs, lăcrimează fără frică dacă asta îți vine, numai stai!

0

Vocea mea…pozitivă la TDM

Fiecare întâmplare ne învață ceva. Fiecare dintre noi vede lumea cu alți ochi. Fiecare mamă are altă părere despre una, despre alta și alte dorințe. Și dacă se aseamănă, clar ordinea este diferită. Însă când vine vorba de grija pentru copii, toate suntem la fel, fără diferențe. Că le gestionăm personalizat este la fel de adevărat. Concluzia este că oricât de greu pare, uneori,  totul va fi bine. Aveți alte păreri?

1

Mamele astea

Mamele cu copii în brațe nu sunt de altă planetă. Nu fac parte din vreo sectă, nu sunt demne de milă. Da, nu sunt bolnave. Sunt capabile de lucruri la care sigur nu te-ai gândit, nu sunt doar mame, ci oameni cu dorințe, cu gânduri, cu supărări, cu vise, cu tot tacâmul care definește personalitatea fiecăreia în parte. Și nu sunt în concediu, termen, fără indoială, inadecvat pentru perioada cât nu lucrezi la un serviciu și te ocupi de primul/primii ani de viață ai copilului. Concediu de maternitate! Nu există concediu pentru mame, când vin copiii concediile sunt altceva.

La mega de lângă bloc, ies cu Loli des. De obicei, îmbrățișate în boba, ca să am mâinile libere, în caz că îmi cade cu tronc ceva bun de mâncat, de preparat. Și cum dinții ne dau de furcă these days, Loli e mai morocănoasă. Ne așezăm frumos la coadă. Ea se foiește, nu mai are răbdare. Eu încep să dansez, cânt acolo încetișor, pentru urechile ei Alunelu’ și cum se zbânțuiam noi așa ne invită doamna din față să înaintăm, că ne cedează locul. Zic: nu e nevoie, mulțumesc. Erau 4 oameni, ce mi-erau 3 minute, ce-mi era să aștept. Insistă, vorbește tare, se întorc și ceilalți, se face pârtie, casierul începe și el. Acuma toți mă așteaptă, insist și eu că nu e nici  o problemă. O luăm de la capăt iar, apoi, ca să mai lungim clipa, bine, domle, trec în față. Și toată lumea numai zâmbete largi, că Loli și-a ițit capul, s-a uitat  la toți, mulțumesc în stânga și în dreapta. Și ce aud, înainte să ies, că era spus să aud, chiar de doamna binevoitoare. Surdă nu sunt, auzul cu căciula pe urechi nu mi se alterează:

– Așa fac toate. Spun nu, dar de fapt e da. Abia așteaptă să le spui ceva.

Mamăăă, am luat foc cu tot cu căciulă. Și mă întorc spre ea, sigur aveam spume, numai că în secunda doi, se duce fuguța către nu știu ce raft să mai cumpere ceva. Acuma ce tărăboi să mai fac, restul nu aveau nicio vină, să o urmăresc prin magazin și să o afurisesc de toate, cu tot cu Loli în brațe. Plec.

Și uite așa în cei câtiva metri până în scara blocului am bolborosit de una singură, de fapt cu Loli, dar nu puteam să porcesc chiar în voie, că îi zgâriam timpanul inutil cu vorbe urâte și am avut așa o stare vreme de o oră, că am jurat:

– să nu cedez la timpul meu: aștept, privesc în jur, casc ochii, nu mă deranja cu vreun acces de bunătate

– să răspund la fiecare gest care denigrează mamele, pot purta și pancardă!

– să nu judec, am avut tendința, nicio o mamă indiferent de vârstă

– să nu las pe nimeni să mă organizeze: tu treci în față, tu nu așteapta, tu nu poți etc, doar pentru că se vede mămicia pe mine, n-am piedut nici o abilitate după naștere, și vreau ajutor când cer, nu atunci când nu am nevoie.

Și, da, mamele nu sunt super eroi, nu le fac pe toate, sunt obosite, uneori nesigure, sunt mame pentru copiii lor, neveste pentru soții lor etc. Nu e loc de milă, de remușcare că nu ați cedat locul unei mame. Mamele se descurcă, pot și fără atâta compătimire. Cu un strop de respect, vine primăvara mai repede! 🙂