Depănând amintiri…Nu știu de unde am avut curaj pentru asemenea excursie. Nevoia de evada după câteva luni de griji,de noi părinți, cred că ne-a dat avânt. Acum vrem ceva domol, o vacanță fără atâtea drumuri și în care să stăăăăm. A fost o vacanță minuntă, bogată în informații, puțin stresantă.
Bunicul mai scrie o pagină plină de istorie, eu doar retrăiesc drumul, ascult, și intervin, consultându-ne ici, colo, cu vreo 2 cuvinte. Episodul 9 începe așa:
Cvartetul nostru temerar pleacă din Lyon spre Elveția în ultima treime din traseul de peste 3000 km cu bebe și bunic. Climatul general în regiune era de tensiune și revoltă în urma crimei abominabile din Isère, din data de 26 iunie, când un salariat musulman îl decapitează pe directorul comercial al societătii iar câteva ore mai târziu, în Tunisia, la Sousse, un student terorist face un adevărat carnagiu: 38 de morti și 39 de răniți, turiști nemți, belgieni și englezi, aflați pe plaja unui hotel. Trist si revoltător! (Ne-am explicat într-un fel de ce patronul unei terase la care comandasem ceva pentru fetiță nu a acceptat să primească bani. El și fiul acestuia aveau un sentiment de vinovăție deoarece erau tunisieni. Ce vină aveau bietii oameni….)
Ne continuăm traseul care trecea prin Annecy, spre Elvetia (Geneva, Lausanne, Berna, Basel) pentru a intra din nou în Franța (Mulhouse, Colmar, Strasbourg, Nancy, Metz, Reims și în sfârșit Beauvais)
Mândrei noastre de 13 luni, Loli (Alice în țara minunilor, varianta românească), i-au ieșit 4 dințișori în ultima săptămână, s-a lăsat cu un pic de febră, însă cu toate astea era veselă, cu chef de plimbare, fiind continuu un stimulent pentru noi, dar mai ales pentru bunic.
“En route vers la Suisse” am preferat orașului Annecy, cu nuanțe pastelate și castel din sec. al XII-lea. Lacul cu același nume ce oferea cadre de natură rafinate a fost pentru noi o adevărată binefacere: peluze cu o bogată vegetație unde Loli a “socializat” cu un copil roman pe jumătate …da!!!, peisaj marin cu multe ambarcatiuni “de plaisance” în care albastrul cerului se armoniza cu unda apei și munții din fundal, sub raze blânde de soare ce erau benefice pentru o întreagă lume de copii, tineri, sportivi dar și vârstnici laolaltă, care prin joc, lectură, plaje sau plimbare, se bucurau decent, discret chiar, de natura binefăcătoare.
De la geamul camerei noastre din Gaillard, încă în Franța, priveam “peste drum” Elveția, țară ce ne propusesem să o tranzităm în drum spre Alsacia și Lorena.
Le lac de Genève, lacul Leman, de origine tectonică și glaciară și traversat de fluviul Rhone era obiectivul nostru principal fiind cel mai important lac din cele 4 ale regiunii Savoia. In zonă, una din cele mai frumoase localități rurale ale Franței, “satul de fildeș” și castelul Chillon. Cadru feeric cu multe activităti specifice, evenimente sportive, o bucătărie tradițională renumită. Lacul are 581km2 (L=73km, l=14km și o adâncime de 100-300m). Frontiera cu Franța trece prin mijlocul lacului care, se spune, că ar avea forma unui “croissant”.
Țară cunoscută pentru nota sa de sobrietate și spiritul său de economie, deține, totuși, supremația în dimensiunile și forța spectaculoasă a jetului de apă, atracție turistică cunoscută. În realitate, uzina hidraulică functionează din anul 1886, iar “à l’ époque” un inginer a instalat o fântână pentru scurgerea excesului de apă, presiunea fiind enormă. Modelul actual datează din 1950, apa fiind ejectată cu 200km/h, în aer aflându-se permanent 7 tone de apă (o picătură de apă are nevoie de 16 secunde, în cei 140 m).
Am fost tentați să vizităm castelul Ferney-Voltaire, cumpărat de statul francez, unde marele filozof și scriitor iluminist, timp de 20 de ani a fost vizitat de elita europeană.
De asemenea, am trecut pe lângă domeniul Versoix cu un gând de prețuire pentru familia regală a României dar fără intenția și posibilitatea de a le vizita. Următoarea vizită a fost Lausanne, oraș olimpic și al festivalurilor, cu permanente activități culturale și turistice de excepție.
Presați de timp am ales o capodoperă a arhitecturii bisericești din orașul vechi: Catedrala Notre-Dame, suprem omagiu adus Fecioarei Maria, a fost construită între anii 1170 și 1235. Celebra sa orgă este unică în lume: 7000 tuburi, 40 tone. Stilurile clasic și simfonic franceze se combină dar și armonizează cu cele baroc și romantic, germane. (Internaționalismul ei se datorează echipei care au realizat-o formată din elvețieni, americani, canadieni, italieni, englezi, nemți). O splendoare.
“En passant par la Suisse”căutând în special cadre de natură(grădini, parcuri) bucuria fetei dar și a noastră, am intrat totuși și în unele muzee, văzând expozitii, unele cu caracter istoric dar și etnografic, specifice zonei Lausanne, Berna, Basel. Elveția merita cel putin 4-5 zile, probabil “une prochaine fois”.
În episodul 10 vom reintra în Franța, Alsacia-Mulhouse (cea mai mare colecție de automobile din lume), La petite Venise(Colmar), Strasbourg, iar noi, în mașină, vom înlocui vechiul cântec “Sur le pont d’Avignon” cu “En passant par la Lorraine” trecând prin Lunéville, Nancy, avec nos sabots…roumaines. (à suivre)