3

Cele mai citite cărţi de la începutul anului 2019, vârsta 4+

Cele mai citite cărți de la începutul anului 2019, la noi în acasă, vi le voi prezenta mai jos. Sunt preferințele fetei mele, unele sunt din lista fiecărei seri. De obicei avem 3- 4 cărți pe seară, înainte de culcare, la lanternă, așa cum ne este stilul. Citim și ziua, dar cum timpul pe acasă e destul de puțin, din motiv de grădiniță, logoped etc, seara e vremea poveștilor.

Așadar, iată cele mai citite cărți de la începutul anului 2019:

1. Lotta și bicicleta – Astrid Lindgren, llon Wikland‎

Lotta este fetița cea mică a unei familii de pe strada Zurbagiilor. Are 2 frați mai mari și ea își dorește să facă tot ce fac ei. Orice, de altfel. Și chiar dacă nu poate, ea este foarte neînduplecată. Se asigură singură că știe să meargă pe bicicletă, că are ochi ca ai fraților, toate acestea În secret!

cele mai citite cărți de la începul anului 2019

cele mai citite cărți de la începul anului 2019 – copertă Lotta

”Sigur că știu să merg pe bicicletă! Ba da, știu! În secret!”

  • Pentru 4+ este o carte tare simpatică, în care copilul se recunoaște la comportamente și trăiri.
  • Pentru părinți – loc de început discuții despre schimbările pe care le simt în interiorul lor copiii, pe măsură ce cresc, despre gelozia și dragostea pentru frații mai mari și nevoia de atenție 1 la 1 sau cu toți frații.

2. Balul Florilor – Sigrid Laube

Legumele au balul lor. Florile au balul lor și niciodată nu se amestecă. Dar domnul Conopidă și domnișoara Morcov vor merge la balul florilor chiar dacă nu sunt încurajați de legumele prietene, din același strat.

cele mai citite cărți de la începul anului 2019

cele mai citite cărți de la începul anului 2019 – coperta Balul florilor

cele mai citite cărți de la începul anului 2019

cele mai citite cărți de la începul anului 2019 – la balul florilor

Este o poveste despre toleranță, despre aparențe și diferențe, nevoia de ieși din tipar și de a reuși să găsească acceptarea.

”La următorul bal să veniți negreșit! spuse domnul Levănțică foarte înflăcărat. Oare îl vrăjise puțin grațioasa domnișoară Morcov?”

Dacă  ți-ai imaginat vreodată că nu te va încânta o carte cu personaje legume și flori, te sigur… așa va fi!

  • Pentru 4+ e foarte interesant ilustrată, personificarea florilor și legumelor este minunată. Cartea are un ton calm, conversațiile deși la un moment dat se precipită în legătură cu atitudinea fandosită a florilor și despre legumele care sunt bune doar pentru că zac în supă, există un zen bine imprimat al poveștii.
  • Pentru părinți – este o carte de povești care inspiră la calm și conectare cu copilul, pentru că nu poți citi ca pe un prospect de medicament, trebuie să te implici în poveste.

3. Nu lăsa porumbelul la volan – Mo Willems

Este o poveste scurtă, mult ilustrată, foarte faină, dacă treci de ridicul și te prinzi că este despre transfer de putere pentru copil. O reiau într-un post separat. A fost folosită în prezentarea lui Lawrece Cohen, la conferința de sâmbăta trecută și vreau să vă spun cum a integrat el cartea în informația pe care a livrat-o.

4. Nu mi-e somn – Colecția Micul Zen – Louison Nielman, Thierry Manes

Este una dintre cele 4 cărți din colecție. Este foarte iubită de fetița mea și, totodată, favorita mea din colecție.

  • Pentru 4+ – sunt prezentate 4 povești cunoscute de copii, trăite de ei
  • Pentru adulți – 4 situații de gestionat atunci când copilul se duce la culcare fără chef, când nu-și găsește cartea preferată de citit înainte de culcare, are nevoi care solicită părintele și care se dovedesc a fi nevoi de reconectare, de hrănirea a emoțiilor lui la timp de seară.
cele mai citite cărți de la începul anului 2019

cele mai citite cărți de la începul anului 2019 – coperta Nu mi-e somn

cele mai citite cărți de la începul anului 2019

cele mai citite cărți de la începul anului 2019 – exerciții de calmare

Fiecare poveste este urmată de un model de ritual de seară (exerciții de relaxare, masaj) pentru copii și părinți – binevenite dacă nu ai astfel de idei și care ajută la conectarea cu copilul.

5. Colecția Mog – povești cu pisica Mog. Nu pot să spun că mă dau în vânt după Mog, însă Loli nu doarme dacă nu citim măcar una. Nu le-am fotografiat, pe elefant sunt aproape toate, sunt și variatele în limba engleză.

Favoritele sunt:

  • Mog și bebelușul
  • Mog și iepurilă
  • Mog în întuneric – nici nu înțeleg prea bine povestea, dar animalele ciudate din poveste o fascinează pe fiică-mea
  • Mog la veterinar
  • Mog pisica uitucă
  • Mog învață alfabetul
  • Prostioara lui Mog – la asta chiar nu sunt de acord cu titlul

Nu este despre Mog, dar este de aceeași autoare – Tigrul care a venit la ceai. Pe fetiță o cheamă Sophie. Loli (Sofia- Lorena) nu dă pagina până nu mă convinge că nu e despre ea – Nu sunt eu. Da, mami, e altă Sophie.

  • Ilustrațiile cărților cu Mog sunt simpatice, pisica este frumos desenată și e o ea, iar eu am tendința ca atunci când citesc să mă refer la Mog ca la un motan, nu o pisică. Așa a fost feelingul inițial. Nu mă întrebați de ce…

6. Peștele curcubeu – Marcus Pfister

Este o carte frumos ilustrată, senzorială prin acei solzi care te invită la pipăit pe fiecare pagină. Așadar, se potrivește și pentru 2+.

cele mai citite cărți de la începul anului 2019

cele mai citite cărți de la începul anului 2019 – solzii sunt tare atractivi la pipăit

  • Peștele curcubeu integrează ideea de a fi diferit și de prietenie, de a recunoaște nevoia de a fi cu cei care te apreciază pentru cine ești cu adevărat, nu pentru cum arăți. Vanitatea este atinsă ca subiect și interpretată pe înțelesul celor mici.
cele mai citite cărți de la începul anului 2019

cele mai citite cărți de la începul anului 2019 – fragmentul în care peștii îl părăsesc

”La sfârșit de tot, Peștelui – curcubeu nu-i mai rămăsese decât un solz sclipitor. Unul singur. Pe toți ceilalți îi dăruise. Dar era fericit, mai fericit ca niciodată”

7. Girafa care nu voia sa se spele – Christine Beigel, Herve Le Goff

 Știi cum seara copilul ar face orice, numai să nu se spele, să ia cina, să meargă la culcare. Ei bine, aceasta este povestea girafei care nu voia să se spele și este o poveste în poveste, spusă de Buni Cloșcă pentru puii murdari și cum reușește ea să îi facă să coopereze când vine vorba de ora de baie.

cele mai citite cărți de la începul anului 2019

cele mai citite cărți de la începul anului 2019 – coperta

  • Sincer, nu mă pasionează povestea tare, poate traducerea nu e chiar reușită, dar mândrei îi plac desenele și cum citesc eu pe alocuri povestea, așa că e pe lista celor mai citite cărți. Deocamdată!

cele mai citite cărți de la începul anului 2019 – fragment – girafa se ascunde

8. Lama lama în pijama – Anna Dewdney

O carte care se pare a inspirat producerea unui serial pe Netflix.

  • Este o altfel de interpretare pentru nevoia de conectare a copiilor înainte de somn, cu părinții.
cele mai citite cărți de la începul anului 2019

cele mai citite cărți de la începul anului 2019 – coperta

cele mai citite cărți de la începul anului 2019 – fragment

Lama lama în pijama nu poate adormi. Ar vrea apă, ar vrea multe lucruri și să vină mama. Mama vine să liniștească puiul și lama adoarme liniștită.

9. Cărți cu gâsca Petunia – Roger Duvoisin

  • Petunia
  • Ai grijă, Petunia! 
cele mai citite cărți de la începul anului 2019

cele mai citite cărți de la începul anului 2019 – coperta Ai grijă, Petunia, credit foto elefant.ro

cele mai citite cărți de la începul anului 2019

cele mai citite cărți de la începul anului 2019 – coperta Petunia, credit foto elefant.ro

Povestile au ca personaj principal gâsca Petunia, o gâscă caragioasă, nemulțumită și încăpățânată ce trăia la fermă. Petunia învață în ambele povești lecția onestității și recunoștinței. Povestea include propoziții ritmate, cuvinte cheie repetate intenționat pentru captarea atenției, ajută astfel micul cititor să rețină ideea principală ce a declanșat aventură Petuniei. Ilustrațiile sunt în genul old school, dar foarte frumoase.

  • În prima poveste – Petunia găsește o carte și cu ea sub aripă și credința că cine are o carte este foarte isteț, împarte sfaturi în dreapta și stânga, fără să aibă vreo soluție reală, corectă la problemele prietenilor. Vă dați seama că finalul este revelator pentru Petunia și copil.
  • Ai grijă, Petunia – este despre apreciere și recunoștință, despre călătoria Petuniei pentru a găsi iarba mai verde și mai grasă. Cea din curte, nefiind pe gustul ei. Surpriză, tot cea din curte e mai verde și mai grasă. Dar până să realizeze asta are parte de multe întâlniri/pățanii care o ajută să găsească ceea ce căuta.

10. Fantasticele cărți zburătoare ale domnului Moris Lessmore – William Joyce

O carte cu ilustrații deosebite, cu o poveste destul de abstractă pentru copiii de 4+, dar nu fiți intimdați de carte, lăsați copilul să asculte și să cuprindă povestea în felul lui. Loli a înțeles că este despre dragostea pentru cărți și importanța cititului. Nu o să îți spună fix asta, va spune că băiatului îi plac cărțile și cărțile sunt zburătoare.

cele mai citite cărți de la începul anului 2019

cele mai citite cărți de la începul anului 2019 – coperta

cele mai citite cărți de la începul anului 2019

cele mai citite cărți de la începul anului 2019 – Moris are grijă de cărți

”Povestea noastră se încheie așa cum a început…cu deschiderea unei cărți.”

Astea sunt poveștile des reluate de noi, citim și alte cărți pe lângă, pregătim o listă viitoare cu povești noi descoperite. Până atunci, poți vedea aici la Recenzie carte copii care sunt cărțile care ne ispiră fie prin ilustrații, fie prin mesaj.

Spor la citit!

0

Povestiri pentru copii la radio

Îmi amintesc cu plăcere de poveștile ascultate la radio când eram mică. Da, fac parte din generația care ascula mult radio, discuri, și a învârtit, mai târziu, cu creionul la casete, cu mult stoicism, să ajungă la melodia preferată. În bucătăria noastră de acasă, din acelea pe lung, aveam la perete o canapea micuță și, acolo cocoțată între perne, așteptam gongul care preceda povestea de seară, de la radio.

Când Bianca mi-a spus de poveștile de la Radio Vocea Speranței, m-am teleportat în copilărie pe loc. Singura diferență acum este că poveștile pentru cei ce se simt copii pot fi ascultate și dimineața și seara.

Bianca Timșa Stoicescu și Beatrice Lospa sunt doamnele minunate care dau viață unor personaje simpatice pentru oricine, la Radio Vocea Speranței.

Am întrebat-o pe Bianca, cum a început totul, care este povestea din spatele poveștilor.

Povestiri pentru copii

Povestea poveștilor mele – unele dintre ele foarte amuzante – începe în cel mai trist mod: când eu eram copil nu se găseau cărți. Vânzătoarele le dădeau pe sub mână, celor care aveau bani mai mulți sau celor care le dădeau altceva la schimb. Tot ceea ce găseam eu să citesc prin biblioteca părinților se reducea la romane polițiste, istorice și colecția de Magazin istoric. Pe cele polițiste le-am citit, chiar dacă eram prin clasa a doua, pe celelalte nu, pentru că, până pe la 20 de ani, nu prea am înțeles de ce ar trebui ca eu, cea de azi, să știu ce s-a întâmplat cu ei, cei de ieri. Citind cărți polițiste inclusiv de la bibliotecă – nu, nici acolo nu se găseau cărți pentru copii! – a început să-mi placă domeniul și eram mai degrabă înclinată să inventez tot felul de scenarii în care erau cazuri dificile, printre care și, evident, sfârșitul lumii.

Ei, dar după ce m-au prins pe mine ai mei că, în loc să învăț la fizică și chimie, scriu povești macabre, după ce m-au articulat și s-au asigurat că nu o voi mai face niciodată, am renunțat la scris și mi-au mai trebuit vreo 10 ani ca să mă apuc iar de el. Evident, scriam lucruri serioase, pentru una dintre rubricile pe care le aveam la Radio.  Nimic polițist, nimic amuzant. Cultural și spiritual.

Cred că toți ajungem, la un moment dat, să inventăm povești copiilor, fie pentru că nu am avut parte de povești în copilărie, fie pentru că vrem să abordăm altfel dragostea pentru povești. Biblioteca mea de cărți cu povești, apoi romane, nu era la biblioteca orașului, ci la etajul 2, la mine în bloc. Prietena mea avea cele mai frumoase cărți cu povești și știu că și în liceu am citit povești de la ea, studiam intens paginile cu grafică deosebită. Îmi plăceau cărțile mari cartonate cu desene în acuarelă sau în creion. Poveștile rusești și cele japoneze aveau desene deosebite. Mi se întâmplă și acum să cumpăr o carte de povești pentru felul cum e desenată. Adevărul este că, de multe ori, desenul te aduce în poveste și dacă textul nu te prinde, sigur o grafică minunată te poate readuce la esența poveștii. Sau povestea nu are nevoie de nimic, doar de vocea ta când o citești fie tare, fie doar pentru tine.

Ce faci când devii mamă și nu ai citit în viața ta o poveste? (Cred că 1001 de nopți nu se pun la capitolul poveste, ci la cel polițist, zic eu, așa, clipind din ochi!)

Îi inventam copilului meu povești, pentru că pe acea vreme nu exista încă o astfel de piață de carte ca astăzi; dar el îmi cerea din două în două seri să-i spun povestea cu X sau cu Y, iar eu eram ca în fața unor mirodenii arabe despre care n-am auzit niciodată: Bine, riposta el, dar tu mi-ai spus povestea aia…

Mi-era ușor să-l fac să o uite, pur și simplu pentru că-l luam cu o altă poveste, la fel de miraculoasă și la fel de ușor de uitat – pentru mine! Nu, nu am scris nicio poveste dintre cele pe care i le-am povestit lui, aș fi avut acum un tezaur.

Povești sănătoase

Întotdeaun m-am întrebat care este secretul unei povești. Ca să apară, să vină sub penița celui care o scrie și să fie precum răsuflarea – necesară, să aibă tâlc, să fie pentru toată lumea. Se pare că timpul unei povești poate fi neașteptat, dintr-o nevoie, din dorința de a ajuta pe cineva, de a transmite ceva în mod inedit, diferit față de cum ești obișnuit.

De scris povești m-am apucat într-un mod complet neașteptat, când Beatrice – cea alături de care spun poveștile la Radio Vocea Speranței – a zis că nu mai găsește povești sănătoase pe care să le spună copiilor. Cine vrea să le spună cu zmei, să o facă, dar ea dorea ceva inteligent, ceva care să-i ajute în viață. S-a discutat în departament, s-a decis ca eu să le scriu și să le interpretăm împreună.

Plăcerea de a povesti

Cred că nu poți spune o poveste dacă nu ai păstrat o bucățică din copilul din trecut. Poveștile se spun, scriu din suflet, indiferent de vârstă, de mesaj, și capacitatea asta de a te transpune într-un personaj de poveste este o calitate rară. Nu toți suntem povestitori înnăscuți, nu e nimic dacă nu poți spune o poveste, e bine că cineva poate și pentru tine. Felul cum un om dă viață unui context simplu, banal ține de magie. Apreciez pe cei care pot face asta.

E greu să interpretezi povești lângă Beatrice, care are un talent pe care nici actrițele mari nu-l posedă. Dar mă consolam cu ideea că așa e și-n viață – un copil e mai simpatic, altul are o doză mai de nesuferit, așa că inventam personajul bun și personajul rău, ceea ce a început să placă, apoi am devenit mama personajului – bun sau rău! – după care am fost animăluțe… Și tot așa, până când am trecut prin toate ipostazele posibile.

La înregistrări este incredibil de distractiv. Când scriu, am în minte intonația lui Beatrice. Lucrul acesta mă inspiră. Problema este că, de regulă, intonația ei este și mai sugestivă și nu mă pot abține, râd, iar când mă liniștesc și încercăm să reluăm, o apucă pe ea râsul de râsul meu. Acesta este un tip de pauză pe care-l facem. Cel de-al doilea este cel dat de faptul că au și corzile vocale nevoie de odihnă, după ce le folosim pe post de gâscă, marmotă sau urs… Sperăm să ne țină cât mai mult gâtul, să face față la toate poveștile pe care le mai am de scris.

Poveștile sunt tare simpatice, nu durează mult, au acțiune antrenantă și vocile sunt extrem de haioase. Am ascultat cu Loli și ne-a plăcut mult. Fiecare poveste are o parte de început, când se cere povestea, se anunță despre ce e vorba – foarte frumos conceput – pentru captarea atenției auditoriului. Unele povești te pun în așteptare, te lasă să te gândești oare… cum va continua?

Vă invit să intrați la secțiunea cu povestiri, să ascultați cu cei mici, sau să ascultați doar voi, pentru voi. Copii vom fi întotdeauna, setea pentru povești să știți că nu se duce niciodată. Avem nevoie de fantezie, de a spune lucurile diferit, amuzant, cu un alt tonus. De fapt, avem nevoie de reîntoarcere acolo unde eram neatinși de responsabilitățile vieții, eram la început.

Iată și cum iau naștere poveștile, atmosfera de la înregistrări. Cred ca nu e nicioadată târziu să te joci, să joci, să faci ceva ce îți face plăcere.

 

Spor la ascultat povești!