0

Therme – bălăceala și relaxare ( în zilele când nu e plin)

Am fost la Therme cu alai mare: mamaia, tataia și noi cu Loli în frunte.

Cum suntem matinali, la nici un sfert de oră de la deschidere, eram acolo. Adevărul este ca prefer dimineață, nu e așa aglomerat, este chiar aerisit în primele două ore. A fost o zi cu mulți oameni, iar când am plecat încă erau cozi imense la case. Nu mai este fun la îngrămădeală, sincer.

Bun, am fost și în zona nou deschisă. Adevărul este că aveau nevoie ăștia mici, gen Loli, de o piscină mică și un loc de joacă cu jet de apă, cu chestii colorate. Prima dată când am fost cu Loli, tot dimineața, în timpul săptămânii am stat la Palm, apoi la Galaxi, în  piscina cu valuri care atunci nu avea valuri. Așa de mult i-a plăcut, muzica era ritmată (la Palm era holy-zen) și dansa în apa care îi venea până la gât. Acum era plin de copii, părinți, cu valuri, nu i-a plăcut. A vrut dincolo, înapoi la Palm. Cel mai mult îi place să mearga pe marginea căzilor de jacuzzi, partea pe care stai în șezut, când fac bulbuci. Îi ajunge apa până sub bărbie și se poate ține singură.

Zona nouă am testat-o înspre final, s-a amuzat la locul cu stropitorile colorate, în piscina mică a fost în legea ei. Nu s-a supărat când un băiețel i-a turnat apă pe păr, pe moațe. În mod normal se supăra, făcea tragedie din asta, cu plâns, jale multă cu mama-mami, arunca cu jucăriile de supărare. Acum nu. A luat jucăriile și și-a continuat jocul. De două ori a spălat-o pe moațe, l-a ignorat. Menționez că nu erau jucăriile ei și de aici tasta de ignor, probabil. Dacă până acum câteva luni nu protesta când un copil îi lua jucăria din mâna, acum o face.

Am mâncat acolo, noi foarte bine, ea trei cartofi, o gură de orez. Nu era ziua ei cu carne, prin urmare au mâncat bine mama și tata (slăbuții de noi) și bunicii. Bun, îmi place că ai ce alege de băgat la gușă, după bălăceala. Scaun pt todleri au, este curat, sters.

Îmi place la Therme, este frumos, nou, destul de accesibil ca preț. Ce nu mi-a plăcut acum, am fost când era liber și acum la îngrămădeală:
– nu am înțeles cum vine treaba cu șlapii. Ii lași la raft sau lângă piscină? Dacă ai mai fost știi, sunt niște rafturi de lemn pe acolo, unde pot fi depozitați. De obicei cineva de la ei elucida misterul, acum nu era nimeni. Lângă piscină  bazar de târlici. Nimeni care să spună ceva, orice…
– trec peste dilema cu târlicii, ce m-a deranjat tare – nu toți erau de plajă, baie ci de vara, cu care s-a mers peste tot pe străzile “curate” ale metropolei noastre. Eu am avut slapi, spălați de acasă, deoarece în vara am fost cu ei la piscina în oraș, în aer liber și în plus nu au fost folosiți doar pentru asta. Am avut grijă să fie curați.
– se vine deja costumat de acasa și țup în piscină – nu tu dus, nimic. Eu i-am trainuit pe ai mei, erau foarte intimidați la început, să fie siguri că nu le face nimeni observație, au fost ascultători ca apoi când au văzut cum stă treaba au ajuns la concluzia: Românii nu se respectă, nici de ziua lor, nicicând.
– fiind zile libere multe la un loc (Sf. Andrei, 1 Decembrie) se puteau aloca persoane, cu alte cuvinte nu poți spune că nu se așteptau la avalanșă de oameni, prin urmare s-a lucrat cu personal puțin. Poate mi s-a părut, să zicem.
– am fost foarte de acord cu regula inițiala de interzicere a fotografiatului și filmatului. Acum se filma și fotografia la greu lângă piscină și apropape de intrarea în piscină. Sigur apar în fotografia cuiva.
– părul doamnelor și domnișoarelor nu era moțat frumos sau acoperit, ci lăsat liber. Sigur scrie altceva prin regulament.

Atât! Nu continui lista. Clar se lucrează la servicii etc. Și totodată, sper, că va crește și nivelul de bun simț al oamenilor.

Therme este un foarte bun loc de relaxare, și distracție în zilele săptămânii, când nu e vacanță pentru toată lumea. Mie îmi place la Therme, sigur voi reveni, așa matinali, cum ne place nouă, cu Loli și poate tura doi cu bunicii. Cu toate chestiile enumerate mai sus am avut parte de o dimineață relaxantă, copilul a fost mulțumit de ieșire, bunicii nu visau așa loc.

Image
1

Fără telefon smart – se poate!

Nu am avut de pe la începutul săptămânii telefon inteligent. Am pus cartela mai întâi într-un telefon de-al meu mai vechi, smart dar slow, pe la jumătea zilei a suferit un accident, a căzut de pe masă și praf s-a făcut. Apoi a scos Iulian, de la naftalină, un alt telefon vechi de-al lui și aveam telefon, dar nesincronizat, nici un număr cunoscut. Știu pe de rost 2 numere: al lui Iulian, al soră-mii, apoi așa fragmente din al mamei și cam atât. Prin urmare, nu am avut cu cine conversa, în timpul zilei, că nu aveam numărul. Am primit niște telefoane, dar nu am apucat să răspund, ori dormea Loli, ori nu eram lângă, ori era uitat pe silent. Deja eram în relax zone.

 Aventura mobile (mobail)? Păi, telefonul meu a făcut baie (nicidecum în cadă, a plonjat de pe chiuvetă direct în budă). Ce spune asta despre mine? Că am telefonul după mine oriunde aș fi și atunci când am 10 secunde la dispoziție sunt cu ochii pe vreo notificare. Not good, of course. Well, era curată apa din budă, apa trasă, vasul de wc spălat cu detartrant de dimineață. L-a salvat Iulian, bibilit, sterilizat, nu știu ce i-a făcut, că mergea. O singură problemă – ecranul era în ape albastre, albe, gri pictat parcă de Monet. Cică în orez rezolvi telefoanele spălate/îmbăiate, so în orez stă de ceva zile.

Bun, joanghina veche, funcțională, la viteza melcului, aşa bine mi-a făcut. Nu Fb, verificat pagina blogului, câți – cum, notificări, nu mail, nu lecturi pe diverse site-uri. Şi uite cât de mult îmi ocupa telefonul ziua, printre celelalte activități – dus-întors din parc, hrănit și culcat mândra, jucat mândra, dus-întors terapie, alte mișcări casnice de strâns, pus, stivuit, spălat, atârnat rufe, ieșit în balcon la nisip cu Loli and so on, n-are rost să inventariez aici. Cine cunoaște, știe :))))):
– Am recitit capitolele dintr-o carte dragă mie – Limbajul florilor. O poveste frumoasă despre curaj, speranță, dragoste, șanse de fericire. Sinţeam nevoia, că iar am ajuns acolo, în stadiul în care vreau să fac avioane din cărțile de parenting. Exemplele de acolo nu sunt scrise pentru mine și Loli, pe cuvânt. No worries, ne descurcăm, e perioada de achiziții, stările sunt aşa schimbătoare, prin urmare da e nu, nu e da şi alte din seria, iar eu nu dau de pagina cu modul de gestionare salvator, fix pentru toate care vin astfel încât să am fix vorba și emoția de care am nevoie. But, hei, ne iubim la nebunie, tragem aer cu sonor, ne pupăm și îmbrățișăm strâns şi gata, suntem bine.
– Am gătit ceva care durează ca pregătire, e din familia tartelor, nu e specialitatea mea şi m-am strofocat să fie gluten, lapte free. Provocare, nu glumă. Iată finalul. A ieșit aproape foarte bună, data viitoare sper să iasă exact cum trebuie și revin cu rețeta. Am descoperit un maglavais bun pentru înlocuit brânza, așa că mai fac și dau detalii atunci.

20140528_182152

așa doarme și acum…toată lumea e a ei

– Mi-am dat seama că avem atâtea nimicuri de spus într-o zi, că după câteva zile fără telefon cu agenda completă (nici numărul maică-mii nu îl aveam) spui exact lucrurile care contează, concentrat, dai esența. Aveam nevoie de liniște, să ne simţim sufletele, uneori chiar fără cuvinte.

 Nu voi îmbăia telefonul mai des, dar sigur voi lua pauze mai lungi de la anumite gadgeturi din viața mea. Chiar merită!