Ţinem la etichetă

Loli iubeşte etichetele. Nu mă refer la politeţuri ci la etichetele jucăriilor. Poate să fie cea mai urâtă jucărie, ruptă, murdară dar să aibă eticheta/e. Cânta la etichetă, aeio eooo, exersează vocale. Am început cercetarea. Nu doar ea adoră instrucţiunile de spălare, o credeam mai specială :), majoritatea bebelusilor au acestă plăcere. Şi cu toate că are o cârpă dotată din producție cu labels-uri, tags și zdrăngănici cu etichete cu texturi diverse, ea tot pe cele clasice le molfăie. Acuma explicație pe gustul meu la linsul etichetelor nu am găsit. Aşa că din plictis (stat în casă, că e prea ger afară) am gustat cu Loli și alte cârpe la îndemână, ursuleți, pinguini etc şi am interpretat texturi. Şi da, materialul satinat este foarte plăcut. Şi mai ştiţi senzația aia care îţi strepezeşte dinţii şi îţi face pielea de găină….oh da. Toate jucăriile din materiale o provoacă. Aşa că explicaţia mea pentru etichete este simplă. Sunt fine şi uşoare, și nu te cutremură la atingere. Loli a învăţat că materiale sunt texturate diferit şi că poţi cânta, fără să ai senzaţii ciudate, la etichete. So, trăiască etichetele. Nu le tăiaţi, sunt esenţiale în dezvoltarea bebeluşilor. Învăţarea prin atingere:)))

Iată și vinovatele:

Neuronul  – o cârpă cu etichete, denumire proprie :), unele mai fine, altele mai aspre. Îi place însă nu e favorita, e prea roz, zic eu.

În flagrant – etichetele de la centrul de activități strâns, în brațe la tati.

și favoritele, încă zemoase, de la pisicuța Leka.