Toate au un sfârșit – cum povestim copiilor despre moarte

Fata mea trece prin etapa nu vreau să mori, mami! Întâi a fost nu vreau să îmbătrânești, mami! Loli se teme să crească pentru că asta înseamnă că noi îmbătrânim și că vom muri. Partea cu voi fi bătrână, moartea va fi peste ani, tu vei fi mare, descurcăreață, înțeleaptă și îți va fi greu, dar vei fi bine, nu o poate procesa. Nu încă…

Deși am avut discuții pe tema creșterea este un proces natural (nu chiar în astfel de cuvinte, ci aventură, descoperiri interesante, lucruri noi), despre cum creștem, ce ne ajută la dezvoltare, despre cum somnul nu ne va mai odihni suficient, la un moment dat, ca să reluăm activități preferate, despre boli care provoacă moartea, despre bătrânețe, partea cu moartea, la Loli, este despre tristețe și, deocamdată, se întâmplă doar în poveste sau doar din cauza virusului. Eu o înțeleg și pentru mine a fost la fel: Nu credeam cu adevărat în moarte când eram mică, până nu am experimentat-o cu cineva cunoscut și până atunci am avut sentimente confuze despre moarte.

Contextul actual – pandemia, a produs, cred, pentru toți (adulții și) copiii claritate. Poate nu a murit cineva drag, dar toți au simțit un mix de sentimente cu care nu s-a confruntat până acum. Faptul că se poate întâmpla ceva imediat, că există ceva care poate să ne pună în pericol, a adus în prim plan subiectul moartea. Copiii știu că există boli, că există reguli ca să te menții sănătos, dar acum totul este concret.

O prietenă m-a întrebat, acum ceva timp, dacă am cărți pentru copii care tratează moartea cuiva drag, despre povești care transpun moartea în ceva lin, senin, cu împăcare.

Am vrut să pregătesc și pentru mine subiectul și înainte de a prezenta titlurile care pentru noi au atins subiectul moartea, am stat de vorbă cu Cristina, terapeutul nostru, despre acest subiect:

Povestim copiilor despre moarte?

Din dorința de a ne proteja copiii, uneori îi ferim la vârste mici de situații, întâmplări care pe moment îi întristează. Dacă le povestim cu căldură și empatie despre ele de la vârste fragede, le vor fi de mare ajutor pe parcursul vieții.

Copiilor mici este bine să le explicăm, atunci când avem ocazia, despre finalitatea lucrurilor. Fie că le vorbim despre o jucărie care s-a stricat, despre hăinuța preferată care s-a rupt, despre un vas care s-a spart, el trebuie să știe că totul are un sfârșit. Până la urmă, singura certitudine în viață, aceasta este.

În felul acesta, îi obișnuim într-un mod natural și firesc cu ideea de pierdere, iar când va veni momentul ca cineva drag lui să moară, ție ca părinte îți va fi puțin mai ușor să continui povestea despre finalitate. În viața de zi cu zi întâlnim numeroase ocazii să pornim astfel de discuții. Este mai ușor să vorbim despre moarte când suntem mai puțin implicați emoțional, de exemplu când moare o plantă, o insectă.

Cel mai important aspect când îi vorbim copilului despre moarte este să-i spunem adevărul. Pentru început trebuie să-ți lămurești ce simți tu în legătură cu moartea, care sunt credințele tale legate de ce se întâmplă după moarte. Apoi, îi poți spune copilului că tu crezi că asta se întâmplă după ce mori și urmează ce crezi tu, dar că alți oameni au alte credințe. Până la urmă, nimeni nu știe cu certitudine ce se întâmplă după moarte.

E important să nu ne ascundem în spatele unor afirmații de genul: „a plecat la cer”, „își doarme somnul de veci”, „s-a dus în Rai”, „acum este în lumea celor drepți”, ci să-i spunem chiar „a murit”, dar va rămâne pentru totdeauna în amintirea noastră.

De asemenea, îi putem oferi diverse alternative pentru când i se face dor de persoana care a murit, de exemplu, îi puteți spune: „mie când îmi este dor, mă uit la poze sau vorbesc cu cineva drag despre cel care a murit”.

Când povestim copiilor despre moarte?

Cu cât evităm mai mult discuția despre moarte, cu atât le transmitem copiilor ideea greșită că este rău să vorbești despre acest subiect, iar grijile lor se intensifică și pot duce în timp la o teamă de moarte.

Nu trebuie să ne ascundem suferința de cei mici, dimpotrivă, e bine să-i încurajăm să-și exprime trăirile și emoțiile. Așa cum își formează convingerile despre viață, despre ei și despre ceilalți doar privindu-ne pe noi cum ne descurcăm în întâmpinarea sarcinilor vieții, și moartea o văd tot prin ochii noștri.

La vârste fragede, copiii împrumută comportamentul celor din jur, așa că, în momentul unei pierderi semnificative, când suferința este imensă, noi avem rolul de a ne trăi durerea într-o manieră sănătoasă primind și oferind susținere, căldură și empatie.

Am lucrat 15 ani într-un spital de urgență. M-am întâlnit de zeci de ori cu moartea. Am ținut de mână o mulțime de oameni care aflați la sfârșitul vieții au avut un singur regret, că nu și-au trăit viața așa cum și-ar fi dorit.

Misiunea noastră este să-i învățăm pe copii să-și trăiască viața într-o manieră echilibrată.

Să trăim viața cu curaj, să întâmpinăm cu bucurie fiecare etapă a vieții, să fim modele bune pentru copiii noștri.

Recomandări cărți copii și adulți

Pentru copii mari și adulți

• 101 povești vindecătoare pentru copii și adolescenți – George Burns

Autorul George Burns este psiholog clinician și director la Milton Erickson Institute of Western Australia. De asemenea, este autorul a șapte cărți dedicate poveștilor terapeutice, depresiei ori aplicării meditației zen pentru îmbunătățirea sănătății mentale. Cartea conține povești despre cum să-ți găsești resursele pentru a face față dificultăților.

• Privind soarele în față – Irvin Yalom

Cartea lui Yalom ne confrunta cu temerile noastre legate de moarte și ne pune față în față cu o mulțime de întrebări legate de singurul lucru cert, acela că totul are o finalitate. Ne vorbește, de asemenea despre faptul că de fiecare dată când moare cineva drag noua, moare o parte din noi și că indiferent ce am face, în fața morții vom fi singuri. Cartea lui Yalom este un îndemn la a ne trăi viața așa cum ne dorim.

Autorul spune: „moartea chiar doare. Doare tot timpul (…) este izvorul multora din grijile, tensiunile și conflictele noastre. Înfruntarea morții ne dă ocazia să revenim la viață într-o maniera mai bogată și mai empatică”.

Pentru copii 3-7 ani

• Bunicul Elefant își ia rămas-bun –  Isabel Abedi, Miriam Cordes, Editura Corint Junior

• Între cer și mare – Fraţii Fan, Editura Humanitas Junior
  

O poveste frumos ilustrată și specială, despre nevoia de a visa, imagina lumea cu necunoscutele ei pentru a o putea integra ușor. Bunicul lui Finn, ar fi împlinit 90 de ani, iar Finn construiește o corabie în amintirea lui și visează locul dintre cer și mare despre care bunicul povestea adesea.

• Micul constructor –Ross Montgomery, David Litchfield

O poveste plină de emoție despre viață și moarte, felul cum vedem lumea. Bunica din carte a fost arhitect renumit și nepotul, după moartea ei, va construi o bunică metalică din materialele din curtea casei…care prinde viață. Călătoresc împreună spre casa promisă de bunica ”așezată pe dealul ce se vedea în zare, deasupra orașului, dincolo de mare”.

Ca o încheiere

Legat de perioada dificilă prin care trecem, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să avem grija de noi și de cei dragi. Cu interes social, să facem tot ce stă în putința noastră pentru a fi cât se poate de bine: să purtăm mască, să păstrăm distanța, să fim aproape chiar de la distanță de cei care au nevoie de noi (părinti, bunici). Să discutam cu un prieten când gândurile despre ce urmează să se întâmple nu ne dau pace sau să cerem ajutor de specialitate atunci când simțim că grijile, temerile, neliniștile ne copleșesc.

Pentru a face față mai ușor acestei perioade este bine să observăm ce se întâmplă bun în jurul nostru și să contribuim și noi la binele comun, fie ca suntem acolo pentru un prieten deznădăjduit, fie ca îi facem cumpărăturile vecinului în vârstă de pe palier, fie ca oferim idei de activități pentru copii, ateliere gratuite, ore de lectură pentru copii. Fiecare dintre noi se pricepe la ceva și din acel ceva putem dărui, în felul acesta ne simțim utili, nu avem timp să ne facem prea multe scenarii, simțim că avem rolul și locul nostru în această lume.

Să fiți bine!

Dacă aveși nevoie de inspirație pentru activități indoor și în natură, iată aici secțiunea cu activități pentru dezvoltarea de abilități practice.

Totodată, vă invit să urmăriți pagina de facebook a blogului https://www.facebook.com/unsoideblog/, sau să vă abonați la newsletter.

Cartea mea (da, am scris una!) are book-trailerul –  AICI. Dacă o veți citi, să îmi dați de veste. Se găsește AICI.

Am pus  și pe pagina blogului – în partea dreaptă (de pe desktop se vede), pe telefon mergi cu scroll în jos, este undeva sub secțiunea comentarii  – un banner drăguț, care vă direcționează către site-ul editurii (în cazul în care v-am făcut curioși).