Trasee montane pentru începători sau 4 idei de drumeții cu copilul

Notă: noi nu suntem munțomani. Ieșim des în natură, dar nu facem trasee montane cu ușurință weekend de weekend.

Copilul nu e fan drumeții lungi, ci scurte și care, la final, fac oprire la un loc de joacă.

Dar cum noi nu ne temem să provocăm copilul, cu toate că vin cu pachetul aferent de miauneli și miorlăieli, ne-am hotărât vara aceasta (cât rămăse din ea), să căutăm răcoarea pe cărări de munte.

Pregătire

Bun, cum doar copilul e fit (a se citi slab mort și cu ceva mai mult antrenament sportiv față de noi, de la zbenguit la locul de joacă toată ziulica), ne-am pregătit un pic înainte. Da, muntele cere nițel de condiție fizică și noi suntem cuplul de nesportivi. Ca să nu listez multele scuze obiective ale lipsei de mișcare din viața noastră, plus scolioza fetei, am să spun doar că era necesar să avem 15 min/zi/ în familie de sport. Așadar, nimeni din casă cruțat, am ales un program de sport kid friendly. Cel din link – AICI și ne ținem de el de vreo 3 săptămâni și keep going. Yeyy! Am decis să avansăm la alt nivel după ce îl masterăm pe acesta fără gâfâieli.

Trasee probate

1. Traseul Cascada Urlătoarea

Ne-am pornit de dimineață din București și am oprit în Bușteni, la începutul traseului mai puțin bătut de turiști. Am ales varianta de 30 minute, care te solicită un pic, față de cel de o oră dar mai puțin solicitant, în ideea de liniște și relaxare, fără turma de turiști care să ne mâne din spate.

Aveți grijă la echipament: haine, încălțări, bețe de drumeție, apă și o gustare pentru energie. Noi am studiat nițel înainte despre traseu și am decis că putem să ne aventurăm în sandale de drumeție. Dacă vă știți împiedicați, mult mai jos de nivelul de începători, atunci încălțări de drumeție care să vă țină glezna și să vă protejeze degetele.

2. Traseul Poteca Regală – Cabana Stâna Regală

Ai fi spus că e de ajuns un traseu pentru început, dar după un mic popas pentru degustat merindea de acasă, am zis că e păcat să ne întoarcem în București, să ne topească cele 38 de grade, așa că am decis să încercăm și traseul Poiana Stâna Regală. Nu e musai să faceți 2 trasee într-o zi.

Sedimentați experiența ca să puteți continua cu un nou traseu, apoi altul și tot așa. Noi cum nu putem sta locului, ne-am aventurat. Nu ne-a părut rău. L-am făcut în tihnă, cu multe pauze. A fost frumos! Pozele vorbesc de la sine.

3. Traseul Cheile Zănoagei,  Cascada 7 Izvoare, Lacul Scropoasa și un mic preview al Lacului Bolboci

Alt weekend, un nou traseu. Bon, acum ne-am simțit un pic mai pregătiți pentru un traseu cu urcuș, coborâș, zone stâncoase, tot prin pădure, un pic mai solicitant. Ne-am încălțat mult mai bine ș-am pornit pe munte. De data aceasta am început drumul de la Camping Zănoaga și am ajuns la Lacul Scropoasa. Tot aici ne-am plimbat și până la  Cascada 7 izvoare.

Drumul este foarte frumos, destul de bolovănos, am dat și de vreo 2 urme proaspete de urs. Aveam fluier la noi (și pocnitori…acasă la București!). DA, atunci ne-am amintit că trebuia să le luăm. Eiii, nu a fost cazul. Este un traseu destul de umblat, dar nu zic că atunci când eram doar noi, singuri, pe anumite porțiuni de traseu, m-a cam strâns în spate liniștea și orice zgomot mai strident de frunză adiată de vânt a cam făcut să-mi pulseze vena din tâmplă. All in all a fost o drumeție tare plăcută. Am stat și la înmuiat picioarele în apa rece ce curgea pe lângă traseu.

Dacă tot eram aproape și de Lacul Bolboci, imediat ce ne-am tras sufletul după traseul de mai sus, am tras o fugă să vedem și ”Marea din Bucegi”. Priveliștea a fost de vis, ne-am minunat de cerul cu nori asemănători celor din icoane și reflexia lui în apă. Un mic colț de rai.

4. Traseul Cabana Ciucaș – Vârful Ciucaș – Cabana Ciucaș.

Altă sâmbătă, un nou traseu. De data aceasta chiar am depășit 2 limite de anduranță. Prima limită este despre finalizarea unui traseu mediu ca dificultate și cu maratoniști care ba ne-au mânat la deal ca să le facem loc, ba ne-au dat la o parte din drum, scoțându-ne din ritm. A doua este despre rezistența și răbdarea mândrei de a termina traseul un pic bușită la călcâie de la bătături pentru care a primit plasturi și îngrijire corespunzătoare, plus un cărat în brațe de mama pe ici pe colo. Ghetele de drumeție ne-au dat de furcă de data asta. În concluzie, ziua de drumeție a fost lungă și frumoasă.

Concluzie finală nu am. Faceți cum vă spune inima, drumurile prin munți solicită reziliența fizică și mentală (mai ales dacă pleci cu copilul după tine). Natura umple ochiul și mintea, iar copilul ajunge să spună că a fost greu, dar totuși i-a plăcut… un pic. Cred că trebuie doar să te hotărăști să pornești, apoi devine firească mâncărimea de picioarele care te mână să pleci de acasă dis-de- dimineață ca să încerci un nou traseu și încă unul…și tot așa.

Până la următoarea chemare a muntelui…pe unde umblați voi în weekend? Vrem să ne inspirăm.

Drumeții plăcute!

Inspirație pentru excursii scurte și călătorii de durată găsiți la secțiunea → Călătorii. Nu uitați că vă așteptăm cu noutăți, informații utile, jocuri și evenimente dedicate picilor de 4-10 ani pe pagina de Facebook a blogului – Aici, pagina de Instagram are multe story -uri drăguțe, iată AICI.

Dacă vă este mai ușor pe mail, vă invităm să vă înscrieți la newsletter.

Cartea mea (care nu e musai despre drumeții) are book-trailerul –  AICI. Dacă o veți citi, să îmi dați de veste. Se găsește AICI.