Impresii și învăţăminte de la prima participare la un tur de noapte – Stejarul de pe Horei

Eu nu ies noaptea în oraș de ceva ani. Și, iată că, s-a întâmplat, acum câteva zile, să particip la un eveniment foarte fain – Stejarul de pe Horei/ Tur de noapte. La mine seara este cu timp în familie, activități de baie, culcat mândra, timp în cuplu etc. Nu mă plâng, no worries. Dar Miruna  – KinderTrips m-a convins. Prin urmare, 2 mame fugite de acasă, miercuri seara, sărbătoresc (în avans) 8 martie altfel.  Am fost să ascultăm povestea unui stejar bătrân din București, cunoscut ca Stejarul de pe Horei – un stejar curajos să reziste printre oameni, într-un oraș aglomerat, poluat.

Arbori bătrâni

Am localizat într-un mod amuzant arborele de pe Horei. Eram la adresă dar acolo era plin de gunoaie. Noroc că au venit și alți fugiți de acasă și rotind ochii dreapta-stânga am văzut oameni adunați și stejarul luminat, la distanță de o traversare neregulamentară. Da, eu. 😄

Această întâlnire de noapte are legătură cu expoziția de la Muzeul Țăranului Român, un proiect artistic ”Arbori Bătrâni” extrem de apreciat. Intreg conceptul aparține lui Florin Ghenade. Aici sunt detalii despre nașterea expoziției și colaborarea cu Galeria Posibilă, care a organizat turul de pe 6 martie. Nu am apucat, din păcate, să văd expoziția. Miruna și Laura au scris frumos despre aici și aici.

Tur de noapte – Stejarul de pe Horei

Diana Culescu – peisagist cu specializare în arbori – a povestit despre cum vede ea stejarul și ce crede că se va întâmpla cu el. A intrat rapid cu informații despre personajul principal al serii, o idee bună – eficientă în condițiile unei seri destul de răcoroase.

Așadar:

• Oamenii care locuiesc în casa de lângă stejar stau la capătul rădăcinilor lui, și pentru că rădăcinile depășesc cu un 1 metru, 1 metru și ceva coroana, înseamnă că spre finalul rădăcinilor circulația, absorbția apei este întreruptă (acolo e linia de picurare). Stejarul de pe Horei este însetat, cu alte cuvinte.
• Apa prelinsă de pe frunze nu are loc să intre până la rădăcini și prin urmare stejarul suferă, singurul petec de pământ neacoperit fiind în jurul trunchiului.
• Atunci când nu poate folosi apa, arborele își usuca o parte din lemn pentru a supraviețui, conservă energie, în acest fel.
• Deși este un arbore ocrotit, ocrotirea lui nu este reglementată în niciun fel. Poziția lui în curtea unei benzinării nu îi asigură statutul de ocrotit, ba chiar a suferit și mai mult din cauza construcției, deoarece a însemnat pierderea rădăcinilor de pe partea cu benzinăria.
• Lemnul uscat și cel căzut din motive de intemperii meteo provoacă panică. Panică despre care nu am avea habar în contextul cunoașterii arborilor și toaletării corespunzătoare în fiecare anotimp. Prin urmare, crengile căzute panichează și copacii au de suferit din cauza unor tăieri din exces de zel, care nu sunt documentate și, evident, nu ajută la prevenirea altor căderi. Tăierile aiurea traumatizează lemnul și capacitatea arborelui de a închide tăieturile făcute. Arborii nu vindecă răni, le închid, cu lemn, evident. Se formează un țesut de închidere, asta dacă ții cont de arhitectura arborelui și faci corect tăietura la joncțiuni, prindere de trunchi. Un arbore sănătos cu o arhitectură controlată nu va avea ramuri de grosimi atât de variate care îi pun în pericol integritatea pe timp de iarnă, vânt puternic, ger, ploi înghețate.
• Toate lucrurile de până aici expuse sunt cunoscute de un arhitect peisagist. Numai că meseria de arhitect peisagist sau arborist la noi nu există.
• Stejarii, arborii dintr-un oraș într-o continuă reașezare, ridicare de construcții, sunt afectați pe lângă modificările de construcție, acțiunile oamenilor, de curenții de aer. Adică au crescut printre case mici, au învățat să se adapteze curenților care veneau prin relief urban de mică înălțime. Blocurile, casele noi construite, șoselele modifică constant direcția curentilor de aer, indirect umiditatea, unghiul sub care ajung la frunze razele soarelui. Arborii au cu creștere lentă, abia ce învăța un pattern, el e modificat de o nouă construcție. Drept urmare, va crește dezorganizat, neadaptat. De aici și dezechilibrele crengilor, coroanei, respectiv trunchiului.

Priviți cu atenție copacii din zona voastră, veți vedea cât de schilodiți sunt. Cu fiecare tăietura ei încearcă să calibreze poziția și par că fac acrobații. Acum primăvară se vede foarte bine cât de afectați sunt.

Mergeam cu tramvaiul zilele trecute la o conferință, și, privind pe geam, cu informațiile proaspete în minte, mi s-a strâns inima când am văzut arborii dintre blocuri, marginea drumului.

Diana a continuat cu expunerea a 2 tehnici de ajutare a arborilor, în caz de tăieturi pentru toaletare sau datorate ruperii, și cum aplicarea acestora nu asigură de fapt copacul. Motivul: pentru că nu sunt înțelese și aplicate corect. Așadar:

1. Masticul este un fel de ceară  – utilă la îmbinare a 2 plante, adică se folosește la altoire când porțiunile altoite trebuie să fie perfect conectate, astfel ca seva să urce și la altoi. Dar folosit pentru tăietura efectuată ca toaletare, nu închide rana copacului ci împiedică copacul să o închidă.
2. Betonul – este folosit pentru arborii foarte bătrâni în ideea de a susține lemnul. La Stejarul de pe Horei s-au combinat tehnicile, un fel de struto- cămilă, deloc benefică stejarului.

Mai departe:

• La steajrul de pe Horei poți nota prezența ciupercilor de tip iască, ce indică lemn mort. Prin urmare, risc de rupere la furtuni.
• Crengi cu dispoziții ciudate, care se vor lovi de celelalte la prima pală de vânt, sunt dovezi ale unei arhitecturi defectuoase. Și motiv de panică pentru viitor. Arborele se va rupe, vor fi pagube și ca să nu rezulte și alte daune, reduce panica în rândul oamenilor, probabil va fi tăiat de tot. Acest lucru s-a întamplat deja cu Platanul de la Podul Cotroceni – „Un arbore protejat, momentan în stadiul de ciot”
• ” Absolut tot ce scrie în carte să nu îi faci unui arbore, vedeți la acest stejar din București!” – nu am ce adăuga, Diana a spus tot.

Oameni și un stejar

După ce a făcut aceste observații, a urmat un fel de sesiune de Q&A(aș vrea să vă imaginați un grup de oameni, peste 50, în semiîntuneric ascultând informații utile și privind cu interes un arbore – o experiență interesantă, poate o vor repeta pentru familiile cu copii, pe timp de vară)

Dintre întrebări:

1. Cum poate fi ajutat stejarul?

• Să i se asigure apa deoarece rădăcinile sunt în mare parte acoperite de asfalt, beton, pământ tasat. Arborii nu se udă ca floarea din ghiveci, au nevoie de x litri apă/lună și să ajungă treptat la rădăcini (prin picurare). O soluție ar fi saci cu eliberare lentă, care se pun la baza trunchiului. De documentat acest aspect.
• Să se lucreze la arhitectura coroanei, astfel încât copacul să fie echilibrat, să nu sufere ruperi și să îi asigure supravietuirea încă alți câțiva zeci de ani.
• Să fie clară încadrarea lui ca specie protejată prin legislație specifică, cu valoare de patrimoniu.

2. Cât de bătrân este?

• Fără testate specifică – aproximativ 350 de ani

                 3. Cât trăiesc stejarii de obicei?

• 400- 600 de ani, unii nu depășesc 200. Vârstă lor diferă în funcție de specie. La plante există 2 vârste: biologică (din momentul plantării până când încolțeste) și fiziologică (din momentul când se autosusține – are frunze, rădăcini etc). Ex : tai o bucățică dintr-o plantă care va ajunge să aibă propriile rădăcini și frunze într-un an, atunci vârsta ei fiziologică va fi de 1 an și va avea vârsta biologica de 300 plus 1 an.

                4. Lista arborilor protejați? Cum e întocmită? Cine se ocupă?

• O nebuloasă birocratică, you name it, care nu specifică clar criteriile de identificare, clasare a speciilor ce necesită protejare.

Un proiect la care a lucrat Diana a avut ca rezultat un ghid de administrare a spațiilor verzi ce a fost oferit la 600 de primării din țară, inclusiv București și o propunere de modificare pentru legea 24 – legea spațiilor verzi, cu pași pentru măsurile de luat în cazuri speciale – arbori protejați și altor tipuri de material săditor,  includerea în planuri de gestionare, măsuri în caz accidente meteo. Se pare că nu fost utilizate îndeajuns. Legea poate va avea mai mult succes.

                5. Meseria de arboricultor la noi?

Meseria de arboricultor este neatestata la noi, cei care lucrează în România sunt atestați doar internațional, nu și la noi. ” În Romania – sunt doar 3 oameni în care aș avea încredere să taie acest arbore”

                6. Ce specie este?

• La noi se găsesc 14 specii de stejari care cresc spontan în România, acest stejar este una dintre ele. Stejarii sunt rezistenți la poluare. O specie care rezistă bine la oraș este stejarul roșu, specie ornamentală, plantată mult în zona parcului Herăstrău.

7. Tăieturile la arbori, cum le simt? Benefice sau nu?

• ”La arbori oriunde tai, provoci ceva în ei, crengile vor crește astfel încât să capteze cât mai multă lumină”. Dovada că stejarul nu a fost bine îngrijit se vede prin dispozitia crengilor, grosimea lor. Arborii au un vârf – un fel de manetă de conducere care ghidează creșterea ramurilor, tuturor părților arborelui. Stejarul nu îl mai are, de aici haosul de creștere, nici tăierile nu l-au ajutat, având drept rezultat creșteri inutile, mult în lateral, are ramuri care au grosimi mari și în dezechilibru cu poziția restului de ramuri.

„Când este tăiat aiurea, arborele alege strategia de supravietuire – face mai multe frunze, mai multe ghinde în ideea că ceva va supraviețui”

Cam așa a decurs seara în oraș, a fost interesant, am și înghețat de frig. Dar am privit cu alți ochi fiecare copac întâlnit în drum, de atunci. Mi-am dat seama că avem așa multe restanțe la tot ce înseamnă respect pentru natură, pentru fiecare fir de ceva care crește pe lângă noi și în beneficiul nostru. Dacă arborii ar avea glas ne-ar umili tare. Serios!

Fotografia de grup a fost, de asemenea, unul dintre momentele frumoase ale serii. Am trebuit să stăm nemișcați, lucru greu de făcut, dar cumva special, ne-am conectat cu cei prezenți și a fost un moment drăguț.

Posterul primit este pe ușă, Loli îl studiază cu interes, l-am pus fix sub numerele ei, iar carnetul îl vom folosi în călătoriile noastre prin natură.

Dacă vreți să înțelegeți mai mult despre viața arborilor și cum îi putem ocroti, iată că aveți ocazia la cursul de pe 16 martie 2019, susținut chiar de Diana, evenimentul pe facebook aici.

Fotografii – momente și ”suveniruri” eveniment

În concluzie: este nevoie de informare, toate erorile vin din informare puțină și nepăsare. Nepăsarea costă nu doar pentru natură, ne afectează și pe noi. Și nu trebuie să așteptăm să ne învețe cineva, ci să o pornim chiar noi, cu noi și ai noștri. Pornim de la petecul de verdeață din fața blocului, ce spui?