Spuneam fugitiv în episodul 2 despre o cazare fabuloasă – Poilley. Iată detalii.
Prima noapte în Franţa
Poilley a fost o cazare ca acasa, vorba vine, cu un iz mixt de francais şi british. Casă pe dinafară mare, interior frumos, country style, doar 3 camere cazare, restul aparţine familiei, cu baie mare, curată, la comun (nu ne-am simţit deranjaţi de acest lucru, eram singurii cazaţi atunci, a fost doar a noastră) cu grădină superbă, terasă, un colţ verde, cu flori, dale, copaci pitici, british cumva. Eram aşa obosiţi, ne-am refresh un pic şi am ieşit să mâncăm în restaurantul recomandat de Nick, gazda noastră.
Nick, un fost pompier englez, la pensie acum, a cumpărat împreună cu soţia lui Casa Albastră, The Blue House. Mă gândeam, în timp ce povestea Nick despre căsuţă, oare eu la pensie îmi voi permite o proprietate pe undeva? Hmmm… Am mâncat un peşte bun, bun cu Loli şi fuguţa la nani. Am dormit lemn, inclusiv Loli. Cu mare atenție la detalii, micul dejun pregătit de gazdă a fost yammy, îndestulător, cu gemuri de casă, produse proaspete bio. Iată link pe booking, au un scor bun, vă recomand cu drag.
Obiective pe traseu Normandia – Bretania
Mont Saint Michel nu a fost pe gustul Lolitei, mai ales ploaia măruntă, drept urmare a făcut nani tot timpul petrecut acolo. După ce ne-am murat bine la abatie, a iesit soarele şi restul zilelor noastre a fost frumos, cu caniculă spre final. Şi cum bunicul le are cu descrierile şi istoria, îi dau cuvântul…
De aici povestește bunicul …
La sfârsitul primei zile am fost găzduiti la Poilley, urmând ca dimineața să pornim spre Mont Saint-Michel, ultima destinație din Normandia. O locație în care Nick, un englez, cu toată solicitudinea, a făcut să ne simțim bine, să ne despărțim prieteni, chiar.
Mont Saint-Michel, la Merveille de l’Occident (Minunea Occidentului), o tentație a turismului francez dar și internațional ne-a primit cu vânt și o ploiță mocănească. Datorită restricțiilor de bagaj în aeroport dar mai ales imprudenței pe care mi-o asum (deși mai fusesem în zonă) nu am fost echipati corespunzător riscând o răceală serioasă. Loli era singura asigurată cu haine de vreme rea. Am avut noroc de navete, acele autobuze turistice care ne-au dus de la parcare la obiectiv.
Gigantica bijuterie de granit, delicată ca o dantelă, așa cum o numește Maupassant, cu istoria sa zbuciumată, a fost și rămâne o tentație, o chemare continuă care oferă o călătorie în timp. (Ar fi o impietate să se încerce o prezentare în câteva rânduri a acestei adevărate minuni, de la viziunea în care, Arhanghelul Mihail i-ar fi apărut unui episcop, la construirea abatiei benedictine din sec. X, gazdă a unui rendez-vous celebru între regii Franței și Angliei, construcție uimitoare pe trei niveluri, stâncă celebră, unicul punct al Franței de vest și nord care a rezistat la asediile invadatorilor.
Saint – Malo – numită o coroana de piatră deasupra valurilor de către Flaubert, fosta cetate inexpugnabilă a corsarilor, care făceau legea în Canalul Mânecii, orașul Saint-Malo este un port fortificat cu metereze. Catedrala St-Vincent, muzeul, aflat într-un castel, sec. al XV lea, construit pentru Ducesa Ana, a cărei vilă somptuoasă se poate vizita, sunt invitații turistice. Masivitate, clădiri aliniate cu zidurile de apărare, care amintesc de celebrul pirat Surcouf, istoria curgând de la călugărul galez Malo la Jacques Cartier, important în colonizarea Canadei, la romanticul Chateaubriand. Dacă pietrele ar vorbi…
Acasă la prieteni
În sfârsit, BRETANIA– La belle BRETAGNE, și întâlnirea de suflet cu prietenii din BAINS-sur OUST, o prietenie care a început în România, în 1990, cu sentimente de solidaritate și recunostință. Ajunși în Bains, la prieteni, ne simtim în siguranță, protejati, tout comme chez nous. În câteva zile, înconjurați de prieteni, cu tandrete și grijă, tinerii cu prințesa lor, Loli, o adevărată Alice aux pays des merveilles și un bunic, au parte de momente unice: reuniuni de familie, excursii, vizite în spectaculoasa Bretanie cu specificul ei, urmare a influenței Celților dar și a tradițiilor artistice în muzică și dans, a obiceiurilor, mestesugurilor, specialități culinare care s-au păstrat mai mult ca oriunde în Franța. Astfel, o seară cu prietenii en plein air pe malul Vilenei, o vizită în cunoscuta Gacilly, la Festivalul international al Fotografiei, a localitătii Rochfort en Terre, sărbătoarea muzicii din Redon, vizitarea orasului Rennes, capitala Bretaniei, cu a sa superbă Jardin de Thabor, celebra statiune la Baule care rivalizează cu Coasta de Azur.
Bretania anului 2015, văzută de un bunic, numit recent (ce onoare !) fin connaisseur et amoureux de notre belle Bretagne et de la France va face obiectul și al unei prezentări în presa franceză. Deocamdată, câteva fotografii din Bretania (mai puțin orasul Nantes).
Va continua. Întreg serialul aici, rezumat pe episoade – Vacanta-cu-bebe-si-bunic-la-final-de-serial/
Pe unde am fost de-a lungul timpului cu copilul și ne-a plăcut, găsești aici.
2 comentarii