Iată că am ajuns și la episodul final al aventurii cu bebe și bunic! Penultimul episod pentru cine a ajuns direct aici, iată – Vacanța cu bebe și bunic, ep. 10
Fiind o vacanță circuit – „en passant” timpul, programul, nu ne-au permis să profităm „au maximum” de toate locațiile. Am încercat să rezumăm cât mai bine călătoria noastră. Textul, povestirea cu multe detalii se datorează bunicului (pasionat de istorie și arhitectură) și ar putea folosi unor potențiali alți turiști. După episodul final voi face un post separat care să includă harta și link-urile către toate episoadele.
Să continuăm…
După rugăciunea făcută în catedrala din Strasbourg (ce datează din 1015 – episcop Wernher) și o vizită „el fugitivo” la Consiliul Europei și Parlamentul European, cvartetul nostru,- la princesse Loli en tête –, își continuă traseul spre LORENA, de trei ori mai mare decât Alsacia. Dacă în sud-est, în mașină, cântasem „Sur le pont d’Avignon”, acum, firesc am trecut la En passant par la Lorraine, spre amuzamentul Lorenei noastre care instinctiv, ne însoțea cu râs și aplauze (prenumele ei fiind Sofia-Lorena). Este Lorena Celtică, a Ioanei d’Arc, a lui Stanislas, ultimul duce de Lorena și inspirator al arhitecturii splendide din Lunéville, Nancy.
Am văzut pe traseu…
Lunéville – oraș cândva înfrățit cu orașul Roman, de unde suntem noi, care te invită să vizitezi renumitul castel numit și „Le Petit Versailles”.
NANCY-ul, capitala Lorenei, ne-a primit cu renumitele Places Stanislas, de l’Alliance și de la Carrière, ansamblu arhitectural unic în sec. XVIII european, capodoperă a geniului creativ ce apartine Patrimoniului mondial al Umanității din 1983.
Considerată regină între piețele Europei, Place Stanislas – terminată în 1760 – se impune prin grandoare și simetria construcțiilor perfect echilibrate (Primărie, Muzeu de Artă) cu fântâni (fântâna lui Neptun), statui, nimfe și opere minunate din fier forjat ce oferă un cadru „environant” de excepție statuii lui Stanislas Leszczynski, fost rege al Poloniei și socru al regelui Franței, Louis XV. Recunoștința este săpată în marmura nemuririi:
„Lui Stanislas, binefacatorul, Lorena îi este recunoscătoare”.1831

Muzeul de Artă acoperă 7 secole de pictură (2500 tablouri, 23.000 – artă grafică).
Am aflat că datorită Mariei, tatăl său, era protejatul lui Louis XV. Dar, noi nu eram preocupați de Maria, fiica lui Stanislas, devenită soția regelui ci de prințesa noastră, Lorena(Loli) mica turistă care a poftit în Parc de la Pépinière:



Catedrala Notre-Dame, bisericile Saint-Pierre, Saint-Joseph și mai ales bazilica Saint-Evre cu stilul său neo-gotic, arhitectura lor oferind un spectacol ochiului și balsam pentru suflet.
Cu un patrimoniu bogat de peste 3000 de ani, METZ, a fost capitală merovingiană la sosirea Romanilor, oraș liber și apoi fortăreață a Imperiului Roman cel Sfânt, a Regatului Franței și apoi a Imperiului German. De la Antichitate la Evul Mediu, trecând prin secolul clasic, în oraș încă se mai văd urmele unui trecut glorios. În perioada sec. XIII-XVIII este oraș ducal, iar din 1871 până în 1914 aparține Germaniei fiind și oraș de frontieră.
Fiind în ultima parte a voiajului nostru, în METZ (oraș fortificat cu metereze, cu multe poduri si biserici) ne propusesem o plimbare, să intrăm în catedrala Saint-Etienne și, posibil, să vedem Centrul Pompidou care ne amintea de cel vizitat la Paris. Dar cum l’homme propose et Dieu dispose” la noi, respectarea traseului depindea de Providență, de bebe Loli care a fost atât de „înțelegătoare” și răbdătoare, scumpa de ea, la acest adevărat bombardament de informații care acționa continuu și asupra noastră după deja 15 zile de drum dar și, să recunostem, de Iulian, care a avut, tot timpul, totul sub control.
Catedrala Saint-Etienne domina orașul cu silueta sa impozantă, terminată abia în 1520, după 300 de ani.
Având o înălțime de 88 m, 93 m cu „flèche” și boltă de 42m, o lungime de 136 m este una dintre cele mai mari constructii gotice din Europa. Vitraliile au o suprafață de 6500 m pătrați! Sunt originale și dăinuie de 7 secole, ultimul artist fiind Marc Chagall.
Datorită acestor vitralii, „capodopere de foc și lumină”, o adevărată enciclopedie a artei sticlei, bijuterie a artei gotice, catedrala a fost numită si „lanterna Bunului Dumnezeu”.

Papa Ioan Paul al II-lea vizitează catedrala în 1988, parvis-ul, piața din față primind ulterior numele acestui papă, personalitate ilustră, unică, a secolului.
METZ se mândrește și cu Centrul Pompidou, un centru de artă contemporană de 5000 m pătrați, aflat în top-ul numărului de vizitatori după muzeele Parisului (arhitectură ultra-modernă, un adevărat „templu futurist„), cu Musée de la Cour d’Or. Astfel, se poate admira arta galo-romană, arhitectura Renaștere-Evul Mediu, grupate într-un Muzeu de arheologie la care se adaugă cel de Beaux Arts cu lucrări de Rembrandt,Tițian, Dürer, Van Dyke și cel dedicat Istoriei militare.
Puterea regală înfrumusețează orașul cu Place de la Comédie, sec XVIII, stilul clasic impunându-se cu Place des Armes și Esplanada. Opera reprezintă unul din cele mai vechi teatre din Franța pe scena căruia a jucat în „Tosca” și marea actriță Sarah Bernhart.
Impunătoare prin robustețe, La Porte des Allemands, care este și pod, astăzi fiind muzeu, își datorează numele Cavalerilor Teutoni. În anul 1892, poetul Paul Verlaine, îi închină orașului său natal, centru al curentului Art Nouveau, o odă.
La plecare, vizităm Primăria din Metz.

Situat pe axa Paris-Strasbourg, nu departe de Germania, Belgia și Luxemburg, REIMS este un oraș încărcat de istorie, industria textilă de odinioară fiind însoțită de tradiția obținerii șampaniei, un eminent ambasador, de o dezvoltare economică, urbanistică și culturală de excepție.
REIMS este renumit datorită încoronării a 25 de regi în faimoasa catedrală Notre Dame, o capodoperă de artă gotică a sec. al XIII-lea, un sanctuar național, loc în care a fost botezat Clovis, dar și simbolul patriei în timpul războiului din 1914-1918 și apoi al reconcilierii franco-germane în 1945.
Actuala catedrală, începută în anul 1211 cunoaște în 1226 o primă încoronare, a regelui Ludovic al IX-lea, cel Sfânt, iar două secole mai târziu, în 1429, a lui Carol al VII-lea, în prezența Ioanei d’ Arc, care, astfel, îi legitima domnia. Ultimul din suita de 25 de regi încoronați fiind Carol al X-lea, în 1825 (Dar, prima încoronare la Reims a avut loc în 816, a fiului lui Carol cel Mare, Louis le Pieux).
Catedrala Notre Dame, martoră a atâtor evenimente, are dimensiuni impresionante L-149 m, l-34 m, înălțimea turnurilor fiind de 83 m (87 – clopotniță cu înger), bolta înălțându-se la 38 m, peste Paris și Strasbourg (35/31 m), dar sub Beauvais și Amiens (48/42,5 m).
Deși aveam unele informații, am fost uimiți de numărul incredibil de statui fiind se pare catedrala cea mai bogată în statui din lume. Abatele Tourneur a recenzat în 1861- 2302 statui, din care 211 de 3-4 m, 936 figuri sculptate și 788 de animale!(coloane, bolțari, statui de fronton, regi monumentali, console). Suprafața vitrată este de 3900 m pătrați din care 1500 m pătreți vitralii colorate.

Catedralei îi urmează ca importanță bazilica SAINT REMI, sec XI-XV, comparabilă ca dimensiuni cu Notre Dame din Paris – 126 m.
Conține moaștele episcopului de Reims, Saint Remi: „Aici se odihnește Episcopul Saint Remi care în anul 498 l-a botezat pe Clovis, regele Francilor”
Muzeul Saint Remi cuprinde perioada Preistorie – Renaștere și o secțiune galo-romană deoarece în perioada romană, Reims a fost capitala provinciei imperiale a Belgiei, bazilica deținând și cel mai frumos sarcofag antic de marmură conservat în Franța, aparținându-i generalului roman Flavius Jovin.
O sală a tapiseriilor prezintă în 10 lucrări viața și minunile Sfântului Apostol Remi (1523).
În anul 1996, rugându-se la relicvele lui Saint Remi, în memoria lui Clovis (la 500 de ani de la botezul acestuia), papa Ioan Paul al II-lea a lăsat un mesaj: „Amintește-ti de botezul tău, aprofundează-ți credința și fă-o să strălucească”
Turistic vorbind, în Reims, fiind irezistibil atrași de comorile artistice ale Catedralei, după excepționala arhitectură care uimește, am intrat în Palatul Tau, o prelungire a acesteia,
Palat arhiepiscopal servea drept reședință regilor cu ocazia încoronării (ce era precedată de un anumit ritual).
Palatul Tau adăpostește din anul 1972 statui originale ale catedralei, unele statui uriașe (de exemplu statuia lui Goliath 5,40m / 7tone), încoronarea Fecioarei, piese de orfevrerie (aur și argint) precum talismanul lui Carol cel Mare, potirul încoronării, un colier al Sfântului Spirit, Sainte Epine și Sainte Ursule, moaște, diferite obiecte liturgice necesare încoronării.
O parte din cele 17 tapiserii și un șemineu, operă de artă sec XV, decorează Sala banchetelor regale.
REIMS a intrat în istorie și datorită faptului că a găzduit întâlnirea între Președintele de Gaulle și Cancelarul Adenauer, sărbătorindu – se reconcilierea franco – germană.
Municipalitatea din Reims a pregătit 82 de parcuri, 3 grădini și 14 spații de joacă și relaxare pe o suprafață de 220 ha.
Fin..
Ultimii 160 km din cei 3600, de la Reims la Beauvais, după 15 zile de traseu și un „munte” de informații, i-am făcut cu gândul și dorința de a ajunge acasă. Ajunși la Beauvais, silueta impunătoare a catedralei St-Pierre – deși mai înaltă cu11 m decât cea din Strasbourg cu cei 153 m și 48 m la boltă, cu al său horloge astronomique, nu ne-a mai atras cum ar fi fost normal (voi s-o vizitați la începutul călătoriei!)
Catedralele, uimitoarea artă a Evului Mediu și Renașterii, reprezentând principalele destinații împreună cu castelele, muzeele, piețele, parcurile etc, în special după cea din Reims, uimitoarele statui, sculpturi în piatră, una reprezentând un înger care zâmbește, ne-au amintit de măiestria acelor arhitecti, constructori, artisti ce tăiau în piatră, montau vitralii, la acea vreme.
Dar, îngerii sunt mesagerii lui Dumnezeu. Simbolic, îngerul care zâmbește din înălțimea catedralei Notre – Dame din Reims ne transmite, ne insuflă un sentiment de încredere. Este mesajul de dragoste al lui Dumnezeu pentru oameni, pentru a noastră mântuire. Vă împărtășim idei și sentimente exprimate în câteva versuri semnificative (într-o franceză accesibilă):
Toi, l’ange au sourire,
le messager de Dieu,
les tailleurs de pierre ont su si bien exprimer
sur ton visage
le sourire même de Dieu,
pour dire à tous ceux qui te contemplent
combien Dieu les aime,
combien il leur est proche !
toi,l’ange au sourire,
tu as bravé toutes les destructions
pour devenir au milieu de nous
le signe d’une espérance joyeuse et tenace:
la réconciliation entre les peuples !
Jean-Marie Guerlin
Deci 3600 de km în 17 zile, un altfel de tur al Franței, în mașină. Este adevărat, am riscat având la bord un bebe de 13 luni (prințesa Loli) dar și un bunic de 72 de ani.
Pe scurt, dispecerul general și pilot – Iulian – organizare, „mutter courage” Marina (moi) – protectoare, Loli (Sofia-Lorena) – ascultătoare și înțelegătoare, plus bunicul – adaptare. O bună colaborare, completare, cooperare „en équipe”.
Da, aventură nu glumă. Întreg serialul aici – cu hartă și link către fiecare episod.
Alte călătorii, fără bunic, doar cu mândra la pachet aici, la secțiunea Călătorii.
Un comentariu