Vacanța în Dobrogea. 3 zile în Jurilovca și mai departe de ea

Vara aceasta ne-am petrecut vacanța în zona Jurilovca. Ne-am cazat chiar în Jurilovca, această mică localitate fiind un fel de nod pentru majoritatea activităților pe care le poți face pe uscat și de la fluviu până la apa cea mare. Adică excursie prin Delta Dunării, plajă la mare, circuitul cetăților și siturilor arheologice importante din zonă.

Așadar, timp de 3 zile…

Ce poți face în Jurilovca?

După o scurtă documentare cu ceva zile înainte, la fața locului am urmat programul de mai jos. Dacă vă inspiră sau l-ați făcut deja, dați un semn în secțiunea de comentarii.

1. O zi în Deltă

Din lunga listă a celor care ofereau excursii în deltă, am ales să mergem cu Sandu Safca, Plimbări în Delta Dunării. Excursia a durat vreo 7 ore, barca domnului Sandu ne-a purtat lin și fără grabă pe brațul Sfântul Gheorghe, pe la cele câteva lacuri (Potcoava, Gorgova etc), am străbătut și canalul Litcov. Am văzut Delta în tihnă, am recunoscut păsări, am admirat vegetația, am dat testul și la specii de plante din zonă, am ascultat poveşti. A fost frumos!

Adevărul este că cea mai bună, educativă, plăcută experiență/excursie în deltă este cu un om al locului, născut și crescut în deltă. Oamenii dau suflet unui loc şi se simte. Înainte de întoarcere am poposit în satul Uzlina să mâncăm un storceag gustos şi o plachie de crap delicioasă. A mâncat și mândra cu poftă.

Am terminat prima zi de vacanță cu o vizită la acvariul din Tulcea. A fost frumos în prima zi de concediu și de ziua mea.😍

 2. Gura Portiței

În a doua zi a vacanței ne-am propus să străbatem Dunărea și să mergem la mare. Să vedem cum Marea Neagră se împrietenește cu Dunărea la Gura Portiței.

Eu am stat la plajă…la umbra. Cei doi s-au jucat în mare, în timp ce subsemnata a citit cu spor. Totul a fost pe relaxare. Mi-a plăcut marea învolburată, aș fi cules rapane și scoici ca să le admir și să construiesc modele pe nisip cu ele, dar așa mult îmi plăcea doar să le privesc… că am stat cuminte pe șezlong, cu cartea mea.

3. Doloșman – Argamum

Seara, după ziua la plajă plus un pic de odihnă, am avut chef să explorăm dealurile Jurilovcăi. Am ajuns rapid cu mașina la rezervația Doloșman cu cetatea Argamum. Un sit arheologic numai bun de explorat de către generația tânără din care face parte și fiică-mea. Locul este foarte frumos, dealurile te îmbie să te gândești la trecut și provocările oamenilor care au trăit cândva aici. Argamun este cea mai veche așezare de pe teritoriul românesc atestată într-un izvor antic, datând de la începutul secolului al VI-lea î.e.n.

Capul Doloșman este arie protejată de interes național, rezervație naturală de tip floristic și faunistic, întinsă pe o suprafață de 125 de hectare. Lipsa de amenajare a sitului, prea puțina preocupare a autorităților pentru a face din acest loc un punct de atracție turistic, îți strânge inima. Se pierde din istoria locului și este păcat.

Tot plimbându-ne pe acolo și admirând zona, am făcut cumva o paralelă cu capul Kaliacra și, da, priveliștea de aici parcă e un picuț mai frumoasă ca acolo. Aici e Kaliacra noastră și tare rău îmi pare că nu știm să o protejăm, nu o cunoaștem în profunzime.

4. Obiective istorice și locuri perfecte pentru a descoperi moștenirea culturală a locului

Ultima zi din mica noastră vacanță am petrecut-o vizitând obiective care ne-au dezvăluit și mai multe despre această bucățică de Dobrogea.

Cetatea Enisala

Pentru început am vizitat cetatea Enisala. Am urcat voinicește dealul pe care tronează fortăreața medievală. Micul muzeu din imediata apropiere a cetății oferă informații despre flora și fauna zonei. Merită efortul de a citi împreună cu copilul despre istoria zonei, despre descoperirile făcute de-a lungul timpului de către istorici şi arheologi. Poate nu va avea răbdare mult, dar amintirea unor meserii (arheolog, istoric) care aduc lumină asupra obiceiurile celor care au trăit în zonă, despre rolul unor astfel de construcții din punct de vedere economic și militar, naște întrebări, pune pe gânduri copilul. Cu alte cuvinte ne îndepărtăm lin de la …să căutăm prințesa și dragonul.

Gospodăria țărănească conservată in situ din satul Enisala

Următorul obiectiv pe listă a fost Gospodăria țărănească in situ din satul Enisala. Căsuța mică și cochetă te îmbie la povești. Un mic muzeu în aer liber unde fiecare obiect al gospodăriei poartă istoria vieții unei familii din Dobrogea de nord.

Pentru mândra crescută la bloc a apărut inevitabil întrebarea „stăm și noi într-o casă din aceasta?”, privirea ei fiind ațintită către diversele „jucării” din curte și sopron precum butoaie, oale, diverse unelte. Aici ne vom caza? îi stătea pe limbă. Ei bine, nu am vrut să dezamăgim copilul. Dorința de a sta într-o gospodărie dobrogeană, să faci un fel de incursiune în trecut și să te bucuri de viața de la țară din zonă  nu e imposibil de realizat. Am găsit unde și o vom face la un moment dat (citește mai jos). Până să ajungem la locul unde poți testa viața de dobrogean, am avut plăcerea să vedem….

Muzeul de Artă Orientală Babadag – Casa Panaghia

Nu era în plan, dar a fost o oprire inspirată. Ne-am delectat cu piese ce aparțin artei populare tradiționale a turcilor și tătarilor din Dobrogea: țesături, broderii, piese de port, podoabe, vase de aramă pentru uz cotidian și pentru diferite ceremonialuri.

Loli a urmărit pe ecranul din expoziție un mic clip cu dansuri tradiționale orientale. Ne-a plăcut aici. A meritat pit stop-ul pentru imersii orientale.

Fiind vremea prânzului, am căutat ceva de-ale gurii în zonă. Ne-am cumpărat niște ronțăieli calorice ( da, o shaorma) și am mâncat ca la picnic, în parcul din centrul Babadagului, mai ales că avea și un mare loc de joacă unde mândra a zburdat în voie după 2 guri de mâncare.

Muzeul Constantin Paraschiva

Ei bine, pe mine m-a impresionat mult povestea acestui Muzeu. Este de fapt un hol al casei unde găsești expuse o mulțime de comori colecționate, țesute sau lucrate de mâna fondatoarei. O colecție de amintiri și tradiții ce se dorește a fi transmisă generațiilor tinere. Visul doamnei Constantin a fost să arate lumii tradițiile și portul popular din zona Dobrogei și al bulgarilor, deoarece părinții doamnei au fost bulgari de origine. Merită să vă abateți din drum. Noi am probat  țesutul, am cumpărat și ciupici de lână.  Cei care doresc covoare  sau diverse produse țesute au de unde alege și, pe lângă cumpărături alese, pleci și cu o poveste.

Gospodăria tradițională „Suvenir de Dobrogea”

Am menționat mai sus că poți să simți gustul vieții de odinioră. Unde? Într-o gospodărie vie unde poți sta, adică te poți caza, poți simți viața de om al locului la Gospodăria tradițională „Suvenir de Dobrogea”.

Ne-a plăcut mult aici. Gazda ansamblului ne-a purtat prin toată gospodăria, am vorbit despre cum a luat naștere Suvenir de Dobrogea, despre dorința de a transmite generațiilor tinere istoria locului, unde mixul de etnii dă o savoare unică zonei.

Casa cu odăi își așteaptă oaspeții, casa veche a fost renovată, devenind primitoare și cu specific etnic per odaie: românească, lipovenească, bulgară, orientală și aromână. În ansamblul gospodăriei este și un mic muzeu de poveste, dar aș vrea să nu zic muzeu, pentru că este o casă din trecut dar cu deschidere către viitor, un loc unde învățarea nu are limite. Obiectele adunate aici, cărțile despre meșteșuguri fac subiectul multor ateliere și taberele pe care gazda le organizează pentru școli și nu numai. Zestrea dobrogeană nu e lăsată în uitare, ci se transmite cu drag și bucurie.

Mica fermă de animale adaugă un plus de savoare locului. Ai ocazia să te conectezi cu natura și viețuitoarele ei, să te bucuri de fiecare colț al locului. Loli a mângâiat aproape toate animăluțele familiei și a plâns nițel la plecare deoarece nu poate lua și ea acasă un pui de pisică, în plus nici gospodărie cu de toate nu are. Tragedie, de-a dreptul! Greu s-a urcat în mașină și a suspinat tot drumul până la cazarea noastră.

După o asemenea zi încărcată de istorie și tradiții, ne-am retras pentru o cină nu foarte târzie spre Casa Ilinca, un restaurant de familie, foarte frumos amenajat și cu bucate de casă foarte gustoase.

Seara am încheiat-o pe stilul family movie night, doleanța mândrei fiind- ” dacă tot n-am gospodărie cu animale cu tot, un desen animat, vă rog”.

A doua zi, destul de devreme, ne-am pornit spre casă. Am avut parte de un road trip canicular, prin urmare ne-am felicitat pentru plecarea dis de dimineață.

Biserica îngropată

Şi…vorba românului „cine se scoală de dimineață departe ajunge”, traseul nostru spre casă a avut 3 opriri – Biserica îngropată,  Cetatea Histria, popas de prânz la Cernavodă.

Despre Biserica îngropată am citit cu o seară înainte şi dacă tot eram în zonă, am zis că e musai să o vedem. Cine știe când revenim pe aceste meleaguri…este gândul de dinaintea oricărui popas într-o călătorie.

Numele bisericii dezvăluie un pic din începuturile ei, adică anul 1857, atunci când locuitorii bulgari din sat au vrut să aibă un loc de adunare și rugăciune, iar autoritățile otomane de atunci au aprobat ridicarea lăcașului cu condiția de nu fi mai înaltă ca geamia lor, să nu aibă turle și clopotniță. Să fie ascunsă cumva. Designul ingenios – „îngropat” plus celelalte detalii de arhitectură o fac unică, fiind de ceva ani inclusă pe lista celor mai importante monumente de arhitectură de la noi. În curtea biserii era și o fântână cu roată și cei doi (Loli și Iulian) au experimentat, mai mult pentru Loli, scosul apei din fântână. Și-au răcorit frunțile cu apa proaspătă (a se citi spălat păcatele), după care am purces la drum.

Cetatea Histria

Ei bine, nu e prima dată când noi, adulții, oprim la Histria, însă este prima dată cu Loli. Monumentul istoric nu era un punct de interes pentru ea musai, dar amintirile din viața noastră dinainte de ea, DA. Am trecut repede de partea istorică, nu fără a sublinia rapid ideea de băi și canalizare încă de pe vremea romanilor, mozaicul pe post de gresie plus alte lucruri de care străbunicii ei n-au avut parte și ne-am pus pe depănat amintiri. Am povestit fetei întâmplări din tinerețea noastră, despre lecțiile de istorie, despre vizitele noastre din anii trecuți.

După Histria, am luat prânzul la Cernavodă, apoi am ținut drumul drept spre București. N-am menționat de la început, dar dacă tot am trecut peste poduri cu renume, trebuie să amintesc că ne-a impresionat Podul de la Brăila recent inaugurat și ne-a dat ocazia să avem mici discuții cu copilul despre poduri suspendate, poduri peste ape curgătoare cu debit mare.

Pe 1 august, da, fix de ziua mea, luna a dat unul dintre spectacolele ei splendide – a avut loc faza de luna plină Nu am avut noi aparatura necesară să surprindem Luna Sturion, dar ne-am străduit să captăm momentul cu ochii și inima apoi să imortalizăm și 2 cadre deosebite.

Cum spuneam mai sus: Dacă în zilele de vacanță temperaturile au fost suportabile, ziua întoarcerii noastre acasă a fost una fierbinte, 43 de grade. Nu a fost un drum ușor, clar. Am avut însă gheață la congelator pentru o ultimă  amintire aromată a Jurilovcăi.

3 zile în Jurilovca și mai departe de ea pentru noi au însemnat o vacanță activă, cum ne place nouă. Avem un profil de călători deja bine definit. Iată ce am avut de spus la un moment dat despre felul nostru de a călători.

Bun, voi ce fel de călători sunteți? Vă aștept cu răspunsuri la secțiunea de comentarii.

La final, pe lângă urarea….

Călătorii cât mai variate

Inspirație pentru excursii scurte și călătorii de durată găsiți la secțiunea → Călătorii. Nu uitați că vă așteptăm cu noutăți, informații utile, jocuri și evenimente dedicate picilor de 4-10 ani pe pagina de Facebook a blogului – Aici, pagina de instagram are multe story -uri drăguțe, iată AICI.

Dacă vă este mai ușor pe mail, vă invităm să vă înscrieți la newsletter.

Cartea mea ( care nu e musai despre călătorii) are book-trailerul –  AICI. Dacă o veți citi, să îmi dați de veste. Se găsește AICI.