Vacanța – așa o mai așteptam, precum însetatul în deșert apa din oază. Când începea școala în septembrie, după primele săptămâni de la revederea cu colegii, prietenii de la școală, istorisit peripețiile vacanței, mă apucă subit dorul de ea. Începeau temele, deja treaba era serioasă, nu mai era vreme de stat la joacă. Și numărăm zilele până la Crăciun. Era o vacanță scurtă atunci, de cum trecea anul, parcă se micșora timpul până la cea mare.
Îmi dau seama, după iureșul din părculețul din fața blocului, cât de așteptată a fost vacanța de acum.
Planurile mele de vacanță sunt făcute. Iată aici, la Totul despre mame, ce mi-am propus. Vorba aia cu să nu îți faci planuri …, nu este adevărată, în totalitate. Aș putea spune expirată, din momentul când devii părinte. 🙂
Voi ce planuri aveți?