Weekend în doi, după 7 ani de părințeală

Majoritatea excursiilor, drumețiilor, călătoriilor, practic oriunde am plecat în ultimii ani a fost cu mândra noastră la pachet.

Drumurile, vacanțele în familie ne plac, plac și fetei. Ne bucurăm de fiecare moment, chiar dacă timpul în cuplu e mai pe furate, ca să zic așa.

În anul când fata noastră și-a propus să aibă vacanțe la bunici, să experimenteze tabere, excursii cu prietenii și colegii de la grădiniță, a dat pandemia peste noi și toate ideile ei de a petrece timpul fără noi, au fost uitate.

În cei aproape 7 ani de viață cu Loli, vreo 3 zile a stat fără noi, la mamaia și tataia de la Ploiești, restul jumătăților de noapte, când am fost la o nuntă sau la vreun eveniment care se termina până în ora 12, nici nu le pun la calcul.

De fiecare dată când Loli vorbește cu bunicii la telefon le povestește despre vacanța de vară pe care o va petrece la ei, cum se vor juca în curte sau la locul de joacă. Își face planuri cu ei și arde de nerăbdare să treacă timpul, să se apropie momentul când se vor reîntâlni. Pandemia ne-a ținut departe de toți bunicii în ultimul timp, copilul fiind dorit să fie în centrul atenției lor.

Antrenamentul pentru vacanța mare, l-a făcut luna trecută, cu părinții mei. Am zis că luna februarie, e luna noastră, momentul să petrecem un weekend în cuplu și mândra copilă să fie cu bunicii, în ultimele zile de iarnă.

Am pregătit copilul pentru un weekend la bunici, iar noi ne-am pregătit pentru un weekend în cuplu.

Despărțirea, emoții, pregătiri

Planul ”mami și tati merg în excursie fără Loli” a funcționat foarte bine. A fost o mică scăpare, peste care am trecut toți cu brio. Spun imediat.

Loli este mare amatoare de excursii și am pregătit terenul dinainte. I-am povestit din timp că va sta la bunici, cu mențiunea fără noi. I-am amintit cât de mult își dorea acest lucru, că se va întâlni și cu verișorii ei. Am pregătit bagajul împreună, stabilit hainele de zi, pijamaua, periuța etc. Am recapitulat rutina de dimineață, seara, prânz. Loli și-a ales cărțile și jucăriile pe care să le ia în bagaj, am căzut de acord și la capitolul ronțăieli (de luat la pachet). Nu că n-ar fi găsit la mamaia și tataia, ci pentru a obișnui copilul cu decizii de genul, cu organizarea unei plecări, șederi fără mama și tata.

Fata mea e foarte curajoasă, numai că dacă e vorba de călătorii și ea nu e prezentă…se lasă cu mare supărare.

I-am pregătit și pușculița cu bani. I-am spus ce sumă are, ce poate cumpăra de ea, să țină socolteala mărunților și că am încredere că se va descurca, ajutată de bunici, cu suma pe care a primit-o. Nu a cheltuit nimic, dar asta e altceva. Lecția a fost predată.

Ideea era următoare – când iese la joacă, să își pună în rucsac și portofelul ei și, dacă vrea ceva, să spună bunicilor și să folosească bănuții ei. Loli știa lecția, dar bunicii au făcut cum au vrut ei (i-au cumpărat cadou păpuși, plus altele), deci …next time reluăm lecția cu banii și responsabilitatea pușculiței și pentru Loli și pentru bunici.

Când am ajuns la cazare, am sunat buncii și Loli m-a văzut pe cameră. De unde am plecat liniștiți, ea foarte zen, cu pupici la plecare și îmbrățișări fără lacrimi, a început să plângă, să venim să o luăm, că vrea în excursie cu noi. DA, ăsta o fost momentul zero, când ni s-a rupt inima și ea s-a calmat greu. Dar a trecut! Au îmbulinat-o bunicii câteva minute, tot ei au dres momentul. Duminică am găsit-o veselă și dornică de stat încă o noapte la bunici.

Cazarea

Am ales să petrecem wekendul la Sinaia. Nu am plecat mai departe, în ideea să fim aproape de Loli, dacă nu rezistă fără noi.

Am vrut un loc frumos, cosy, liniștit, aproape de centrul orașului. Am exclus din start ideea de hotel. De ziua lui Iulian, cu vreo 2 ani în urmă, am stat la un hotel cu multe stele și nu am avut o experiență pe măsura stelelor.

Am făcut booking la Sinaia Veche, un apartament la stradă, foarte frumos amenajat, elegant, în care ne-am simțit foarte bine. Și pe care vi-l recomandăm (și nu e un post plătit). Gazdele ne-au așteptat cu un vin bun pe masă, care a mers foarte bine la cină.

Mâncarea

Ei bine, dacă tot am plecat în doi, am mâncat după pofta noastră. Nu am avut copilul după noi, așa că am mâncat chestii pe care Loli nu le-ar fi înghițit.

O singură dată am comandat, restul meselor le-am organizat noi cu ce am venit de acasă. Și nu am plecat cu cârnații la pachet. Nuuu! Am probat niște kit-uri de mâncare, pe care le-am comandat înainte de excursie.

Am gătit chestii rapide, ca atunci când eram doar noi, fără copil, am stat de vorbă fără vreun kid care are ceva de spus pe deasupra, la un pahar de vin, bere, șampanie, ca în vremurile de început, când eram fluturi emoționați și ne-am conectat la noi. Părinții (din noi) au luat liber un pic, 2 zile.

N-am să enumăr aici beneficiile micilor vacanțe, escapade romantice în cuplu. După un an pandemic, după luni de rutină, o ieșire din ritm face bine. O știm toți. Doar să antamați niște bunici pentru câteva zile, ca noi.

Pe unde ne-am plimbat

Sinaia era foarte aglomerată în timpul zilei, așa că am decis să ne plimbăm la înălțime. Am urcat la cota 2000, priveliștea a fost superbă. Până la plimbarea la înălțime, cu o seară înainte ne-am plimbat până la Peleș, am admirat luna imensă de pe cer, ne-am ținut de mână ca doi porumbei abia ieșiti la întâlnire. Cu Loli nu poți merge în pas de plimbare, ea e foarte energică și plimbarea cu ea e marș forțat, de cele mai multe ori. Dar nouă ne place și marșul, ținem pasul cu zvârluga când e cu noi, ne face să ne simțit mai tineri decât spune buletinul.

A fost un weekend frumos în doi, ne-am bucurat de noi, ne-am bucurat că Loli a depășit acest prag ”numai cu mami și tati”. A avut parte de distracție, și-a amintit toate jucăriile de la mamaia, care au fost ale ei, dar acum sunt ale nepoatei (ar fi vrut să i le iau inapoi la București… pe toate. Am avut parte de negocieri la plecare:)).

Spor ….la făcut bagaje!

Vedeți cu cine vrea să se joace copilul și hai…în vacanță! Și părinții au nevoie de vacanță, nu?

La final,