Ziua când au plecat creioanele colorate – o carte care ne-a cucerit!

Astăzi va fi despre Ziua când au plecat creioanele colorate – o carte care ne-a cucerit! Vă spun povestea de scurt, ca să nu vă iau plăcerea de a citi. Vă garantez că veți merge să o răsfoiți de curiozitate la librărie.

Am descoperit această carte la una dintre nașele mândrei (Mulțumim, nana Raluca!). Am luat-o cu împrumut acum o lună și ceva și o citim frecvent.

Povestea începe așa…

Un băiat pe nume Duncan se trezește într-o zi că a rămas fără creioane colorate. În locul lor, în cutie, fiecare creion i-a pus o scrisoare.

Scrisorile creioanelor sunt despre prietenie și obiecții clare legate de prietenia lor, nu neapărat reproșuri – sunt creioanele care muncesc prea mult, prea puțin, sunt inversate pentru anumite roluri etc. Tonul este al unor prieteni buni, care fac corespondență de multă vreme, se cunosc bine și își pot spune păsurile fără supărare.

Prin urmare, cartea pe lângă povestea simpatică, amuzantă, este un bun exercițiu pentru copii, de a urmări un model de conversație pentru atunci când ai ceva de zis și vrei să ai abordarea potrivită, fără să rănești, un exemplu de cum să controlezi momentul de iritare și să expui o obiecție simpatico – constructivă. Nu ne plac observațiile, nu-i așa?

Spre exemplificare, pun frânturi din scrisoarea Creionului Gri:

 „…mă omori cu zile! Știu că îți plac elefanții și știu că elefanții sunt gri…dar ocupă un spațiu prea mare să-l colorez de unul singur. Ca să nu mai vorbim de rinoceri, hipopotami și BALENE CU COCOAȘĂ.Tu știi cât de obosit sunt după ce mă ocup de asemenea monstru?

Ce îmi place la poveste este următorul aspect: a scrie scrisori nu e ceva încă la modă, cartea este, în sine, un bun exercițiu de a învăța cum se compune o scrisoare.

Tonul și limbajul se potrivesc conversațiilor pe care le au puștii de 5-8 ani. Informațiile cromatice sunt binevenite începând de la 3-4 ani.

„Află tu că și pinguinii sunt gri. La fel și pietricelele. Pietrișul. Ce-ar fi să desenezi și-așa ceva din când în când, să mai respir și eu. Preaobositul tău prieten, Creionul Gri.”

Vă amintiți când aveam nevoie de caiet liniat ca să nu începem să scriem în valuri. Ei bine, creioanele scriu scrisori precum școlarii de clasa întâi, cu litere de tipar pe alocuri, cu puncte de suspensie, cu ștersături. Pentru mine e ușor de citit, pentru un începător al cititului este nevoie și de prezența unui adult.

Desene colorate

Desenele lui Duncan sunt foarte sugestive și pe gustul și aprecierea celor de vârsta personajului. Duncan își dorește să coloreze și să aibă creioane fericite. Așa că face un desen care va fi admirat și premiat de doamna învățătoare cu o steluță pentru creativitate. Nu descriu partea asta că nu vreau să povestesc tot.

Cartea a avut succes, drept urmare mai avem de citit despre aventurile creioanelor colorate: Ziua când creioanele colorate s-au întors acasă, The Crayons’ Book of Number, The Crayons’ Book of Colors.

Pentru autor, Drew Daywalt,  „Ziua când au plecat creioanele colorate” a fost prima lui carte pentru copii. Ilustratorul cu care a lucrat, Oliver Jeffers, este la rândul  lui, și autor de cărți pentru copii. Nu e de mirare că a ieșit o carte frumoasă, nu?

Ne place mult povestea, mie îmi place așa tare de îmi vine să dorm cu cartea sub pernă. Îmi aduce aminte de zilele când mergeam la clubul de pictură și visam să devin pictoriță. E unul dintre visele mele frumoase, chiar dacă nu am ajuns acolo. Dar e precum mărțișorul la care țin mult și îl păstrez pentru că e o parte din mine.

Spor la citit!