Poveste de Botez

Cine a nășit o dată înţelege emoţiile primului botez. Sunt la fel de mari ca cele de la botezul propriului copil. Când botezi ai parte de un mare dar şi primeşti totodată şi o mare responsabilitatea. Nicidecum o povară. Devenind părinţii spirituali ai unui copil te îmbogățești sufletește. Noi am primit cu bucurie voia părinților de a fi legați, pe viață, prin botezul copilului lor, în prietenie și credință.

Am avut parte de tot ce înseamnă tradiţie (slujbă, alai, joc și voie bună) şi ne-am simţit binecuvântați. Chiar dacă nu ne-am dat seama, de toate, atunci. :))) Eu (nana) abia după ce a trecut ceasul evenimentului savurez botezul. Din amintiri, acum sedimentate și în tihnă, fără emoții. Rememorez toate momentele cheie şi îmi dau seama că aşa a fost să fie. Să nu ne abatem de la nimic. Adică: Finuțul să îşi ceară, cu foarte mare ambiţie, darul botezului şi să treacă testul încreștinării ca la carte. Plângând din tot sufletul. :))) Și este de bine, până la urmă. Înseamnă că restul de lacrimi din viața lui vor fi puține, și numai de bucurie. Doar e un mic bărbat în devenire. Şi bărbații stăpânesc emoţiile bine. Prin urmare, atunci în ziua botezului când a fost copleşit de moment, le-a spus frumos şi tare ca să fie sigur că nu îl vor deranja, așa multe, sub ochi, de-acum încolo. Felicitări, Alexandru! Eşti şi ai fost un mare curajos. Chiar dacă nana a tremurat un pic şi a simţit că o lasă braţele, ne-am dat curaj unul altuia și ne-am descurcat. Băița de a doua zi a fost un fleac, cu multe zâmbete și descântece.

Dragă Alexandru, esti primul finuț (primul fiu al familiei noastre) și asta ne aduce noroc şi împlinire. Mulțumim, Simona și Mircea, pentru încredere și pentru dar. Un dar prețios, un finuț drag.